Visul poate fi definit ca o reprezentare simbolica a unei dorinte. Uneori, dorinta este usor de descifrat, dar de cele mai multe ori se prezinta intr-o forma deghizata, in intregime deformata, iar interpretarea sa cere o analiza riguroasa.
Dar interpretarile viselor nu sunt intotdeuna acceptate si este de inteles din ce cauza. Visele nu dezvaluie numai dorinte nobile sau care pot fi marturisite; unele aduc la lumina dorinte obscene sau chiar dorinte criminale.
Toate visele reprezinta realizari ale unor dorinte, chiar si cele in care subiectul viseaza ca este batut, mort sau umilit. In aceste cazuri, ne aflam in fata unei dorinte de autopedepsire decurgand dintr-un sentiment inconstient de vinovatie, care, prin intermediul somnului, indeplineste dorinta de a fi pedepsit pentru o gresala comisa ori pe care cel ce viseaza crede ca a comis-o.
Visele sunt de multe ori angoasante. Teama este manifestarea marelui conflict existent in interiorul psihicului intre pulsiunile care isi cer satisfacerea si rezistenta pe care le-o pune Supra-eul. Astfel de vise provoaca adesea si alte stari de rau, cum ar fi transpiratia abundenta, lacrimile, durerile de cap si trezirea brusca. Frica este nu numai visata, ci traita si in realitate.
Evident ca toti oamenii viseaza in somn. Pentru Sigmund Freud, visul este "viata pe care o duce psihicul in timpul somnului”. De altfel, nici nu poate fi vorba de altceva, caci, chiar daca in timp ce dormim ne refugiem intr-o situatie de renuntare la lumea exterioara (incercand sa regasim pacea pe care o simteam, inainte de nastere, in pantecele mamei), cu toate acestea activitatea psihicului continua.
In timp ce corpul se odihneste, spiritul are o activitate dezlantuita, ca si cand ar exista ceva ce-l impiedica sa se odihneasca si sa-si mai domoleasca miscarea. Am putea crede ca un om sanatos din punct de vedere psihic nu ar trebui sa viseze, deoarece viata lui psihica nu sufera de perturbari sau, daca totusi viseaza, atunci ar trebui sa o faca la fel ca un copil; dar nu e asa, caci toti oamenii viseaza, chiar daca la trezire nu-si mai amintesc ce au visat. Viata psihica este supusa tuturor tipurilor de stimuli, si in timpul somnului, spiritul da frau liber reactiilor sale.
Pana la Sigmund Freud, visele si interpretarea lor erau privite drept superstitii, care-i priveau pe cei ignoranti; asa ca e clar ca el a facut un gest foarte indraznet cand a luat viata onirica in serios si s-a hotarat sa faca din ea obiectul de studiu al unei stiinte, demonstrandu-i importanta in diagnosticarea unei boli. Deoarece pacientii sai nevropati ii comunicau tot ce le veneau in minte in timpul viselor. Freud a inceput sa le analizeze ca pe oricare simptom si a ajuns la concluzia ca, in mod efectiv, visele insemnau o parte importanta din viata psihica a bolnavilor lui.