Am povestit astăzi cu Ionel Sabo, tarabotistul de aur al Sătmarului, despre primele sale experiențe în Cluj-Napoca și despre cum i-a schimbat destinul orașul din inima Transilvaniei. Pentru Ionel Sabo, cea mai important experiență a fost prima sa întâlnire cu Dumitru Fărcaș. Despre Cluj, artistul spune că este atât de impresionant încât, dacă ar avea putere de decizie, ar numi Clujul Capitala României.
ASCULTĂ INTERVIUL COMPLET:
Reporter: Când ați vizitat pentru prima oară Cluj-Napoca?
Ionel Sabo: În 1999. Am avut un spectaol împreună cu ansamblul Cununița la care activam la vremea aceea, la Casa de Cultură a Studenților.
Reporter: Și ce impresie v-a lăsat orașul?
Ionel Sabo: Un oraș impresionant, având în vedere că eu veneam din Satu Mare, făceam comparație și în comparație cu Satu Mare era un oraș formidabil încă de pe atunci.
Reporter: Aveți și o întâmplare inedită care v-a rămas în memorie sau o amintire frumoasă din Cluj?
Ionel Sabo: Cea mai frumoasă amintire din Cluj este întâlnirea cu regretatul Dumitru Fărcaș.
Reporter: Cum a fost? Ne puteți povesti?
Ionel Sabo: Vă dați seama, avându-l ca model, nu numai eu, ci mai mulți tineri, prima întâlnire cu dânsul a fost foarte emoționantă. Pe urmă au mai urmat și alte colaborări și la nunta mea, și la botezul fiicei mele a participat. Momente extraordinare, mai ales prima întâlnire.
Reporter: Ce mai știți astăzi despre Cluj?
Ionel Sabo: Sincer să vă spun, aș pune capitala țării, Clujul. La cum s-a dezvoltat și la cum au mers lucrurile în Cluj, aș muta Capitala acolo. Un oraș splendid care s-a dezvoltat văzând cu ochii în ultimii ani.
Reporter: Aș vrea să vorbim puțin și despre perioada de pandemie și să îmi spuneți cum ați reușit să treceți peste lunile de izolare?
Ionel Sabo: Eu nu prea am simțit pandemia pentru că împreună cu fratele meu avem o cultură de căpșuni în solarii și nu prea am avut timp. Adică, nu ne-am izolat, ca să zic așa. Am avut grijă, ne-am luat mănuși, ne-am luat măști, nu ne-am izolat pentru că căpșunele e foarte perisabil și atunci nu a suportat amânare. Din punct de vedere artistic, da, am simțit din plin. Acum mă îndrept spre o petrecere în aer liber. Sperăm că încet-încet, lucrurile își vor da drumul și vor intra pe un făgaș normal. În proporție de 80% din asta îmi câștig existența.
Reporter: Cum credeți că va rezista industria spectacolelor după toată nebunia asta?
Ionel Sabo: Probabil că vor trece. Eu zic că de la anul ne vom relua activitatea. Sper, pentru că eu, sincer vă spun, de la început nu am crezut în acest virus și nici nu cred. Adică, cred că există, dar având în vedere că a a fost atât de mediatizat, în mod normal, la cât a fost de mediatizat și de pompat, acum 20% din țară trebuia să fie la groapa comună.
Reporter: Despre planurile dumneavoastră de viitor ce ne puteți spune?
Ionel Sabo: Muncim în continuare, de multe ori nu avem timp de noi pentru că trebuie să fim la petreceri, la spectacole, în locurile unde oamenii ne așteaptă să le alinăm sufletul. Urmează noi imprimări, urmează muncă în fiecare zi și studiu. Maestrul Fărcaș avea o vorbă care mi-a rămas în memorie și va rămâne pentru tot restul vieții: „Ionele, să știi că dacă lași instrumentul o zi, el te lasă două!”. Nu avem voie să facem pauză. În fiecare zi trebuie să muncim, să rămânem actuali, să rămânem în formă, ca lumea să fie mulțumită de serviciile noastre și de ceea ce prestăm. Nu putem sta în casă cu măștile pe figură și să murim de foame. Asta e, nu avem ce face. Virus, nevirus, trebuie să ieșim, să întâmpinăm viața așa cum e. Ne mai ferim, ne mai protejăm, dar nu putem să stăm în casă pentru că, la un moment dat, și resursele se termină. Eu am zis că încă artiștii au resurse, dar când nu vor mai avea atunci va fi destul de grav pentru că vor ieși la rampă. Având în vedere că artiștii sunt formatori de opinie, eu zic că încă mai avem un cuvânt de spus. Eu sper că lucrurile vor intra în normalitate pentru că ne-a fost de ajuns.