Sunt sloganele Untold, cele prin care se striveşte orice tentativă de critic, orice apel la bun simţ, la respectarea legii, la respectarea şi a clujenilor care nu participă la aceast bâlci cu muzică pe stick şi decoruri infantile-fantastice. “Minoritatea tăcută” cum, cu nesimţire, şi-a denumit cetăţenii Emil Boc, nu mai e atât de minoritate şi în nici un caz atât de tăcută. “Minoritatea” era “tăcută” sperând în bun simţ, dar ţărănetele, dacă vede că nu te opuui când îţi ia un deget, se avântă să-ţi smulgă mâna – de unde bun simţ? Din glod şi cei şapte ani de acasă lipsă? Aşa că “minoritatea tăcută”, a cărei vorbe le-a amplificat Ziar de Cluj şi acum şi televiziunea naţională NCN, devine vocală. Cinci ani de dispreţ ajung! Şi apropos de “minoritate”, drepturile acesteia sunt egale cu ale majorităţii în democraţia pe care o clamează acest “profesor” de “Constituţional”. Stai jos, Boc, eşti picat la propria materie!
Ne scrie încă “un minoritar” despre coşmarul privării de somn timp de patru nopţi:
“Stau între Sala Polivalentă şi Platinia şi sunt în recuperare după coşmarul de patru nopţi şi zile, numit Untold. Coşmar aniversar, pentru că se întâmplă în al cincilea an consecutiv. Nu îmi este mai mare scârbă de nimic în viaţă, cum îmi este în aceste zile din an. După ciumă şi molimă, turcii şi tătarii din epoca medievala, in zilele noastre, platitorii de taxe si impozite din Cluj se refugiaza in munti, din fata Untold. Eu nu am putut să fac asta, deci a trebuit să sufăr consecinţele lipsei de respect faţă de lege a autorităţilor locale. Că stau în centrul unui oraş ai cărui oficiali închid ochii în faţa ilegalităţilor. Pot să-mi imaginez de ce. Nu i de ajuns că nivelul sunetului în boxe depăşeşte mult limita admisăde lege, se trag artificii în mijlocul nopţii, elicopterul poliţiei survolează zona în timpul nopţii, deranjând prin zgomotul palelor, de ziceai că suntem în filme de război. La fiecare survol, la fiecare bas din boxe, paharele din dulap, geamul termopan vibrau de ziceai că imediat explodează. Mai spre dimineaţă, când, în sfârşit, distrus de oboseală adormeai, mii de persoane tropăiau şi vocalizau prin faţa casei. Foarte mulţi dintre aceştia în stare de ebrietate, sau sub influenţa diferitelor substanţe, cântând, urlând, vomitând, sau făcându-şi nevoile pe casă, pe tufele învecinate. Clujul a fost o imensă latrină în aer liber. Plus, să nici nu vorbim de spaţiile publice închise, blocaje din trafic, mizeria lăsată după aceşti “consumatori” care au “pus” Clujul “pe harta lumii”. Adică, nu Emil Racoviţă, nu Samuil Brassai şi alţii ca ei, nu Universităţile, au pus Clujul pe harta mondială, ci fecalele şi lipsa de civilizaţie a acestor petrecăreţi de noapte?!
Majoritatea presei, mituită cu câteva bilete Untold, are numai cuvinte de laudă la adresa circitecii, cu toate că zeci de mii de persoane plătitoare de taxe şi impozite suferă pentru distracţia unora care sunt situaţi, prin complicitatea autorităţilor locale, deasupra legii. Ştiu că autorităţile nu sunt interesate de părerea mea, ştiu că oameni foarte influenţi au interese financiare foarte mari la mijloc şi vocea lor şi, mai ales para-ndărătul, contează. Dar sper, în continuare, că o să vină vremea, când aceste ilegalităţi se vor termina şi oamenii responsabili pentru aceste încălcări ale legii o să fie traşi la răspundere.”
Noi credem că cititorul nostru este prea optimist. În Republica Autonomă Cluj, procurorii dorm pe ei, plescăind fericiţi, indiferenţi la zgomotul pe care-l fac banii publici care se rostogolesc în conturile celor care-i fură.