Ziar de Cluj a stat de vorbă cu profesorul Andrei Mihalca, prorector responsabil cu relațiile internaționale din cadrul Universtății de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Profesor, cercetător și medic veterinar, Andrei Mihalca a devenit cunoscut în spațiul public datorită pasiunii și studiilor întreprinse pe căpușe. Acesta este însă un parazitolog recunoscut care a organizat și participat la mai multe expediții internaționale în toată lumea, Africa fiind însă o destinație specială pentru cercetătorul clujean.
Reporter: Domnule profesor, când v-ati descoperit pasiunea pentru animale, cea care v-a indreptat ulterior spre medicina veterinară?
Prof.dr. Andrei Mihalca: Cred că la fel ca și majoritatea studenților și absolvenților noștri, încă din copilărie. Cam toți studenții și absolvenții noștri medici veterinari cam asta și-au dorit de când au fost copii. Mă încadrez în acest trend al celora cărora animalele le-au plăcut de când erau copii.
Reporter: Totuși sunteți pasionar de animalele exotice
Prof.dr. Andrei Mihalca:Nu neapărat. Sunt pasionat de tot ce înseamnă viață, nu doar animale exotice. Într-adevăr specialitatea mea este pe de o parte parazitologia, în cadrul colectivului de parazitologie și activez, și pe de altă parte am și o specializare europeană, sunt și un specialist certificat european în domeniul sănătății animalelor sălbatice, care e un pic diferit față de animalele exotice cum le cunoaștem noi. Sălbatice înseamnă altceva, înseamnă animalele în mediul lor natural de viață și nu animale exotice captive ținute ca și animale de companie. Într-adevăr am fost și fondatorul clinicii de animale exotice, dar acum avem colegi de specialitate care se ocupă. Eu nu mă mai ocup.
Reporter: Care sunt profesorii care v’au îndrumat spre o carieră academica?
Prof.dr. Andrei Mihalca:Cred că fiecare profesor, nu aș vrea să dau nume, unii mai mult, alții mai puțin au avut o contribuție importantă, fie în sens de așa nu, probabil unii și în sens de așa nu. Cred că fiecare profesor are un rol în viața fiecărui student și în cazul meu a fost tot așa.
Reporter: Ați dezvoltat o aplicație pentru căpușe. Cât de mult v-a ajutat faptul că sunteți absolvent de matematică informatică?
Prof.dr. Andrei Mihalca:Sunt absolvent de informatică. La vremea respectivă am considerat că o specializare, cel puțin la nivel de liceu, în informatică mă va ajuta cam în orice domeniu voi activa pe viitor. Informatica este o știință care se poate aplica în orice domeniu. Aplicația nu am dezvoltat-o eu. Nu sunt la acel nivel de a putea dezvolta o aplicație, dar înțeleg care ar trebui să fie funcționalități și în colaborare cu o companie de soft și folosind fonduri de la un proiect de cercetare am dezvoltat o aplicație care nu este doar pentru căpușe. Este o aplicație care ne arată în timp real care este probabilitatea prezenței unei anumite specii de căpușe dar și distribuția generală a principalelor specii de vectori în România, țânțari și flebotomi și multe specii de căpușe.
Reporter: Studiați căpușele și boala Lyme de mulți ani. Cat de periculoase sunt de fapt ele pentru oameni?
Prof.dr. Andrei Mihalca:Trebuie să spunem faptul că aceste căpușe sunt pe planeta noastră cu mult înaintea omului. Bineînțeles unele specii pot să fie periculoase, alte specii nici măcar nu se hrănesc pe om și chiar și speciile care sunt periculoase nu întotdeauna sunt infectate. Depinde de ce agent patogen vorbim, depinde de ce boală vorbim. Sunt foarte multe bol transmise de căpușe. Unele de anumite specii de căpușe, altele de alte specii de căpușe. Într-adevăr sunt boli precum este boala Lyme sau encefalita de căpușă pentru care avem și un vaccin la ora actuală în România și el pot să fie potențial boli periculoase, dar totdeauna secretul este să nu ne panicăm, să nu ne fie frică, să nu evităm să ieșim în mediu. Dacă avem fobie de căpușe să stăm în casă și să nu ieșim nicăieri pentru că șansele sunt relativ mici, statistic cel puțin. Cel mai important este să cunoaștem aceste informații, să știm cum să ne ferim, cum să prevenim boala chiar dacă am fost înțepați sau mușcați de căpușe.
Reporter: Studiul paraziților v-a purtat spre Africa de multe ori. Care sunt cele mai mari reușite ale acestor expediții?
Prof.dr. Andrei Mihalca: Pe plan științific și pe plan personal este o satisfacție enormă și un privilegiu să poți vizita și să poți lucra în astfel de zone. Este un continent mare, este al doilea continent ca mărime. Dacă vorbim de Africa discutăm de o eterogenitate ecologică și culturală extrem de mare. Africa este un termen mult prea general pentru a discuta așa simplu despre el. Am vizitat foarte multe țări. Am organizat și participat la numeroase expediții în care ne-am ocupat în principal de sănătatea animalelor domestice și animalelor sălbatice cu accent pe două componente majore. Unul de medicină veterinară socială în care am reușit să reducem extrem de mult incidența turbării sau rabiei la om în câteva sate dintr-o zonă din nordul Keniei. Pe de altă parte am lucrat foarte mult pe partea de diversitate a paraziților. Am publicat extrem de multe lucrări pe paraziți la câini. Am descris mai multe specii noi pentru știință din diverse zone ale Africii. Pe plan personal câștigul a fost mult mai mare. Înțelegi și vezi viața după ce cunoști oameni simpli care se bucură de orice și nu au un stres că li s-a spart ecranul la telefon sau că modelul lor de mașină este un pic mai depășit decât a altora.
Reporter: Ce activități ați derulat în starea de urgență?
Prof.dr. Andrei Mihalca: Nu pot să zic că starea de urgență mi-a redus volumul de muncă. A schimbat rutina de zi cu zi, dar volumul de muncă a fost relativ asemănător cu ce s-a întâmplat și înainte chiar dacă uneori am lucrat de acasă. Am încercat să evit, nu prea îmi place să lucrez de acasă. Veneam la serviciu în fiecare zi cu declarație de la angajator. Mă bucuram de liniște, cel puțin la început. Acum îmi lipsește puțin agitația anului universitar când avem mii de studenți în campus. M-am bucurat de trafic că era mult mai liniștit. În rest a trebuit să ne schimbăm întreaga activitate, legat de predare, trecerea la predarea online care nu a fost un proces ușor. Lucrările practice pe care noi le facem cu mâna au trebuit transpuse în format online. De asemenea, ce s-a schimbat foarte mult a fost lipsa întâlnirilor față în față, lipsa conferințelor și mai ales în cazul meu personal lipsa călătoriilor. Eu care călătoream cel puțin de două ori pe lună la câte o întâlnire, la câte un congres. Totul s-a oprit. Workshop-urile pe care le țineam. Ne-a afectat puțin, dar ne-am adaptat și am adus la zi ce rămăsese restant, să scriem capitole de cărți, articole.
Reporter: Cum credeți că va fi afectată pregătirea studenților dacă anul universitar va continua în online?
Prof.dr. Andrei Mihalca: Medicina veterinară este o profesie cu un accent practic. Într-o situație de urgență cum a fost aproape tot semestrul doi al anului universitar care tocmai se încheie, a fost o experiență pe de o parte interesantă, pe de altă parte mulți studenți s-au plâns. Ei au avut activități extrem de multe. De dimineața până seara erau în fața calculatorului, este greu. Lipsa interacțiunii, fără o pauză să povestești cu colegul sau să îl întrebi ceva pe profesor, este greu. Omul este o ființă socială și pe lângă partea aceasta socială și psihologică, pregătirea practică este extrem de mult afectată de această abordare online. Studenții noștri trebuie să învețe anatomia cu un os în mână, trebuie să învețe diagnosticul clinic cu stetoscopul pe animal, trebuie să învețe chirurgia cu bisturiul în mână. Nu pot să o facă online. Trebuie să aibă microscopul în față pentru diagnostic. Poți să îi areți o poză dar este altceva. Este munca de teren important la veterinari. Vizita în ferme, vizita în abatoare. Medicina veterinară este imposibil să se facă în online, iar noi suntem singura facultate din universitate care la ora actuală care nu are secție de învățământ la distanță. Chiar și acolo au întâlniri practice esențiale de câteva ori pe an, chiar dacă nu vin zilnic.