Situatia conflictuala din Ucraina, zona fierbinte care e acum Crimeea le starneste emotii profunde veteranilor de razboi, cei care , intr-un fel sau altul, au luat parte la luptele din zona Crimeea in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Localnicii erau prietenosi cu romanii, aflati atunci de partea Germaniei, iar unele detalii ale memoriilor povestite de supravietuitori sunt atroce. Totusi, oamenii care au trecut prin acele experiente au incredere in organizatiile de securitate mondiale de acum.
La Asociatia Veteranilor de Razboi din Cluj-Napoca doar fotografiile expuse de jur-imprejur pe pereti amintesc de momentele tensionate din care au trecut membrii sai cu multi ani in urma. Mai sunt si diplome, maxime si steaguri tricolore. Constantin Mancas, general in retragere si presedinte al asociatiei a luptat in cel de-al Doilea Razboi Mondial cand avea abia 17 ani. A facut parte din trupele care se bateau pentru eliberarea Ardealului.
“Aveam ca responsabilitate asigurarea munitiei. Am ajuns pana la Debrecen. Pentru un militar care e pe front trebuie sa lucreze alti 7 oameni. Rusii nu au fost chiar asa rai prin Transilvania. La noi au venit ca tovarasi, dar in Moldova au jefuit, ca erau dusmani. Pe aici isi vedeau de front, nu aveau timp de alte prostii, insa, in general, rusii au fost oameni nelegiuiti. La Oarba de Mures ne-au tras clapa, i-au lasat pe romani sa intre singuri intr-o fasie ingusta din care nu au mai avut scapare, o capcana a mortii”, spune militarul.
Are in fata vrafuri de carti, volume de memorii in care cei care au supravietuit sangeroaselor si eroicelor episoade ale razboiului isi povestesc in detaliu experientele si trairile.
“In 1941 era un cantec care spunea cam asa: De la Odessa la vale/ Trece-un tren cu trei vagoane/ Si-n vagonul de la urma/ Plange un ostas, suspina/ C-a ramas far’ de o mana. Toata lumea stia ca in acele lupte si cei care erau raniti mai putin grav erau trimisi inapoi pe front. La spital puteau ramane doar cei care erau intr-o stare foarte grava”, relateaza Mancas.
Un “episod amar” se regaseste in memoriile colonelului in retragere Vasile Vasiliu, petrecut in timp ce se apropiau de Odessa. Comandantul a ordonat un atac in forta, insa un militar care se afla in fruntea unuia dintre batalioane i-a atras atentia ca nu ar fi o idee buna. Omul a fost pus la punct, insa la putina vreme dupa intrarea in spatiul cu pricina, aparent linistit, au fost atacati de rusi din toate partile si lupta s-a sfarsit intr-o balta de sange.
Alte amintiri ale veteranilor se leaga de lupta romanilor, alaturi de nemti, de a apara de rusi o portiune ingusta a marii Azov, mai exact flancul de est al frontului dintre cotul Niprului si lacul Malacinoe. Dincolo de amanuntele de ordin military ale conflictului, se remarca din amintirile supravietuitorilor sentimentele fratesti pe care le aveau localnicii, fata de romani .
“Desi propaganda ni-i prezenta sadici si ostili, localnicii se pare ca ii urau pe nemti, dar pe romani ii considerau omenosi, si asa si era”, arata colonelul in retragere Constantin Popa in cartea “Asa cum a fost”, editata de Asociatia Veteranilor din Iasi.
Asociatia clujeana mai are doar 2 membri care au parcurs ca ostasi acea perioada, avand varste intre 97 si 100 de ani.
“Imi amintesc ca mi-a povestit un veteran, decedat recent, cum era acolo, la malul marii in misiune si, s-au imprietenit cu localnicii, mai ales ca le mai dadeau din proviziile lor. Erau niste fete carora le-au dat mancare, era o criza a alimentelor si asta insemna mult. Intr-o zi, fetele i-au invitat la ele, la un bal. Acolo au vazut niste pistoale automate ascunse pe sub haine, apoi, la petrecere, au cunoscut niste partizani, erau extrem de periculosi in acel moment. Fetele i-au linistit, ca totul e in regula, dar nu le-a mai ars de distractie. Nu au patit nimic, dar s-au intors inspaimantati la unitate. Era un fel de fraternitate intre ai nostri si localnici, i-au ajutat mereu cu ce au putut”, povesteste oficialul clujean.
Amintiri dureroase le starneste supravietuitorilor si retragerea din Crimeea, trupele romanesti fiind escortate de camarazii de la marina, drumul incoace fiind o adevarata aventura presarata cu scene fioroase. Veteranul Hagiac Romeo a relatat si el in paginile unei carti amintiri din vremea in care era marinar. A fost unul din cei care au escortat la Sevastopol “convoiul cu militarii salvati din iadul de la Chersones.
“Vom pleca in cea mai grea misiune, din care nu se stie cine va scapa”, scria el in jurnalul de bord al navei.
Drumul a fost presarat cu spaime la vederea avioanelor care puteau fi inamice, apoi au detectat un submarin care ii urmarea, au fost nevoiti sa treaca pe langa nave avariate fara sa poata ajuta si chiar au pierdut un vas din convoi. La final, intr-o zi de mai , 1944, au reusit sa ii aduca la Constanta pe cei 650 de oameni pe care i-au salvat.
Actualele conflicte din Ucraina nu mai sunt privite acum cu spaima.
“In Ucraina nu se intampla nimic. Acum sunt alte probleme. S-a terminat vremea in care cel mai mare face ce vrea. Exista Organizatia Natiunilor Unite, sunt comisii de securitate care vor opri aceste jafuri”, este convins Constantin Mancas.