Vasile Pop, născut în Carei, crescut în Satu Mare, „școlit” la Timișoara, împătimit de natură și de viața în aer liber, își petrece timpul adunând ziua gunoaie prin Cluj și dormind noaptea prin parcurile și prin zonele împădurite din jurul orașului. Vasile spune că e în Cluj de când a fost construit Realul (actualul Auchan din Iris), dar că a umblat și prin Alba Iulia, Timișoara, Satu Mare, Baia Mare și Deva. Ziar de Cluj l-a surprins în parcul din cartierul Iris, de pe strada Oașului, unde, într-un colț de parc, bărbatul a strâns, în jurul unui butoi cu plante puse la macerat, un morman de gunoaie, din mijlocul cărora ne-a povestit și experiențele sale cu Poliția Locală:
„Am avut problema și cu Poliția Locală și ei stau în poziția de drepți în fața mea acum pentru că ei deja știu cine sunt eu și cu ce mă ocup! Da, bineînțeles (că mă lasă să locuiesc în parc – n.r.)! Nu (m-au amendat – n.r.)! Am avut discuții și și-au dat seama oamenii – că, la urma urmei, sunt și ei oameni! – că, stai măi, că omul acesta… Ei chiar mi-au spus: «Domnul Pop, nu ar trebui să faceți un consult psihologic?» Și atunci i-am atacat și am zis: «Nu știu care dintre noi! Eu, că iubesc natura și ajut oamenii, sau voi, că sunteți aici și ar trebui să fiți în altă parte, unde chiar ar fi nevoie de voi!?» Unde chiar e nevoie de ei! Că se mai întâmplă și ce nu ar trebui să se întâmple! (…)
Da (au vrut să mă ducă la un Centru Social – n.r.), dar casa mea e aici, în natură! Ce să caut eu acolo?! Nu dau niciun preț pe construcții! Natura este viața mea! (…) Șerpii vin și mă lovesc, mă salută! Mă lovesc, mi se încolăcesc pe lângă pălărie! (…)
Unde mă prinde noaptea stau! Unde mă prinde noaptea! Sus, pe culme, sau în pădurea Baciului! (…) Nu mi-este frică! Nu cunosc sentimentul frică! (…) Da, (am dormit și în Parcul Central – n.r.), acolo au venit: «Mă, vezi că aici s-au întâmplat și crime!» Prea puțin mă interesează ce s-a întâmplat sau cine a provocat…!”
Vasile Pop spune că se hrănește „din natură”, cu viermișori, cu melci, urzici și cu frunze de nuc. Cu toate că trăiește ca un veritabil om al pădurii, el nu vrea să se retragă în codrii, ci rămâne în Cluj, convins că oamenii de aici au nevoie de plantele sale medicinale, de maceratul pe care îl fermentează într-un butoi și pe care îl oferă gratuit, ca leac pentru dureri, sub numele de „mocirla lui Pop”.
Nu doar vara, ci și iarna, pe ger, Vasile Pop doarme prin parcurile Clujului, în zăpadă. Vara, când plouă, se dezbracă în pielea goală, într-un loc mai retras din parc, și astfel face și duș.
În cămașă, „cu sacou”, la cravată și cu pălărie cu pană de pădurar, cu cingătoare la brâu și „înarmat” cu două pistoale de jucărie, Vasile Pop bântuie parcurile și pădurile Clujului, adunând gunoaie și plante medicinale. Polițiștii locali îl tolerează, îi sugerează un consult psihologic, dar nu iau măsuri, pentru că Vasile pare simpatic și inofensiv. Polițiștii locali din Cluj-Napoca se substituie astfel și psihiatrului și asistentului social, lăsându-l pe Vasile Pop de capul lui, să își ducă zilele netulburat prin parcurile orașului, unde bărbatul își depozitează și gunoaiele, bunurile sale cele mai de preț.