Situația incertă în care se află învățământul românesc în pragul noului an școlar este dublată de o situație mai mult sau mai puțin cunoscută: abandonul școlar în rândul elevilor sau, mai nou, abandonul în rândul profesorilor. În plus, teama pare să devină paralizantă, în condițiile în care procedurile specifice care ar fi trebuit pregătite de Ministerul Educației fie lipsesc, fie au fost făcute doar de dragul imaginii. În condițiile în care elevii nu au fost încă dotați cu dispozitivele digitale promise, iar multe dintre familii nu-și permit achiziția de măști și materiale sanitare de protecție în cazul a doi sau trei copii, Vasile Dâncu a realizat o analiză a situației actuale în contextul debutului noului an școlar: puse cap la cap, cifrele vorbesc de la sine. „Noi suntem 100% nepregătiți, să spunem așa, ca să începem școala”, consideră sociologul Dâncu.
Într-o analiză pentru dcnews.ro, Dâncu a făcut o prezentare a cifrelor care anunță dezastrul din învățământul românesc:
36% dintre elevi provin din familii cu posibilități reduse.
peste 1,5 milioane de elevi mai au un frate, ceea ce înseamnă un necesar suplimentar de dispozitive digitale/calculatoare.
40% dintre elevi învață în diverse cicluri ale zilei, astfel încât randamentul acestora este unul scăzut.
26% dintre profesori au peste 50 de ani.
Iar datele continuă și nu sunt deloc în favoarea elevilor, părinților și a profesorilor.
„Este un moment foarte important, în fiecare an, pentru societatea noastră.
Politicienii care nu se gândesc la școală ca și la un lucru foarte important, ar trebui să știe că avem 3,5 milioane de elevi, apoi avem câteva sute de mii de profesori, ar face asta aproape 400.000, aproape 4 milioane cu totul.
Apoi avem părinți, iar din cei 3.500.000 de elevi, să zicem, sunt vreo 2 milioane de familii: 4 ori 2 înseamnă cam 8 milioane, nu punem bunicii aici.
Vreo 8 milioane sunt înteresați în acest moment de momentul începerii școlii”, a declarat profesorul Vasile Dâncu, bazându-se pe datele unui studiu realizat recent.
„Și aici sunt câteva lucruri care arată că anul acesta s-ar putea să avem cel mai mare abandon școlar, dar nu abandonul școlar cum îl înțelegem noi, din perspectiva faptului că vom pierde copiii din sistemul școlar, ceea ce este o mare pierdere pentru orice societate, o mare criză.
Și, putem pierde câteva sute de mii de copii care nu pot – și o să vedem mai încolo de ce nu pot să meargă la școală și de ce nu pot să facă școală în această perioadă și, în același timp, avem și-un abandon școlar de care nu vorbește nimeni, dar care este abandonul profesorilor.
Pentru că profesorii, în această situație, nu se vor mai duce la școală.
Sunt foarte mulți profesori, am făcut un eșantion de profesori într-un studiu și sunt foarte mulți profesori, aproape jumătate, cărora le este frică să meargă la școală.
O să meargă, pentru că… Declară că se vor duce pentru că profesorii au fost totdeauna păcăliți de politicieni și de guverne, pentru că ei merg la școală din vocație.
Ei se dedică școlii și, atunci, spun că le este frică, pentru ei și pentru copii, de asemenea, pentru că profesorii se simt responsabili.
Sunt câteva cifre despre care am putea să vorbim și care arată că nu suntem pregătiți în acest moment.
Cu toate eforturile pe care le face Guvernul acuma, am văzut că încearcă să găsească soluții, dar cu toate aceste eforturi nu există viziune și nu există un program.
Vă dau câteva cifre aici, care cred că sunt improtante:
36% dintre copiii școlari, clasele I-XII, provin din familii cu probleme, sunt la limita sărăciei extreme, sărăciei relative, dar și o jumătate dintre ei spre sărăcie absolută.
Deci este clar: 36% dintre copii nu vor putea participa la învățământul online, la distanță, pentru că nu au mijloace pentru asta.
Familiile lor nu-și pot cumpăra nici măcar măști sau dezinfectant, să nu mai vorbim de asta.
Peste 1,5 milioane elevi au cel puțin un frate. Deci ar trebui două tablete sau două calculatoare în familie.
40% dintre copii învață în mai multe cicluri ale zilei, chiar și în trei, merg dimineața, la amiază sau chiar seara, în marile orașe mai degrabă. Asta este de asemenea un lucru care îi face pe oameni să nu fie pregătiți.
În acest moment, Ministerul Educației spune ca autoritățile locale să se descurce.
Autoritățile locale nu au bani pentru asta. Și cei care au bani, nu pot cheltui bani care nu au fost definiți. Vine Curtea de Conturi după aceea și îi poate pedepsi. Le poate imputa banii primarilor, pentru că nu au bani pentru asta.
26% dintre profesori au peste 50 de ani. Deci, ami bine de un sfert dintre profesori.
Îmi închipui, și este normal, e de înțeles, că oamenii se tem și apoi nici nu sunt pregătiți pentru școala on-line.
Ne aflăm pe ultimul loc în Europa, pe locul 27, în rapoartele europene (DESI), privind abilitățile, generale, ale societății noastre, în a lucra în zona internetului, în a folosi e-banking și tot ceea ce ține de noua tehnologie.
Deci, noi suntem 100% nepregătiți, să spunem așa, ca să începem școala.
Nu mai vorbim de faptul că există o ceață totală în privința învățământului și a elementelor sale practice.
Să zicem că tușește copilul dumneavoastră, într-o seară. A doua zi, trebuie să luați o hotărâre: îl las acasă, îl duc la școală sau îl duc la medic?
Presupunem că îl duceți la școală. La școală, îl duceți la medicul unității sau la cel de familie, nu este clar cine se va ocupa de chestiunea asta. Și nu toate școlile au medic. Presupunem că îl ducem la medicul de familie, atunci. Trebuie să plecați de la serviciu. Nu șitu dacă șeful va fi foarte încântat că plecați. Dar, plecați dumneavoastră ori cineva din familie, și îl duce la medic. Acolo medicul ce face, ce diagnostic îi pune, pentru că tușește și are febră. Să-i facă testul Covid? Dar ar putea fi o simplă răceală. Medicul nu are cum să-și dea seama. Atunci ar trebui să-l ducă la spital, cineva, pentru a-i fi făcut testul. Cine plătește testul respectiv? În acest moment, testele sunt foarte scumpe.
Ce se întâmplă la școală, cum motivezi absențele? La serviciu?
Toate aceste aspecte pragmatice ar fi putut fi gândite dacă ar fi fost consultați directorii de școală”, consideră Vasiel Dâncu.
Acesta a amintit însemnătatea Pactului Național pentru Educație, din perioada mandatului lui Traian Băsescu, precum și necesitatea reconsiderării acestuia astfel încât să fie aplicat.
„Cu siguranță, procesul de învățământ se va bloca. Într-o săptămână vom vedea sute de școli care se închid, va fi o panică generalizată”, consideră Vasile Dâncu.
Cu toate aceste probleme nerezolvate, începutul școlii este tot mai aproape.