Unul dintre principiile care n-au de-a face cu democrația, dar care se regăsește din plin în administrația publică românească este acel „legea sunt eu”, principiu conform căruia persoana care deține o anumită funcție (funcționarul public) se identifică până-ntr-atât cu poziția pe care o deține, încât separația dintre individ și instituție dispare efectiv. Bunăoară, acest aspect îi permite unui inspector să emită procese verbale direct din birou, fără a mai efectua verificările în teren, chiar dacă actele oficiale care vor rezulta în urma acestor ”constatări” vor servi drept fundament pentru sancționarea contravenientului sau pentru acțiunile ulterioare din instanță.
În acest mod se ”constată” contravenția și se sancționează corespunzător, după cum susține Rozalia Tokay, președintele Asociației Maghiare a Handicapaților Motori (AMHMC). Cel puțin, aceasta a fost procedura de care a avut parte organizația care se ocupă de îngrijirea persoanelor vârstnice cu diverse grade de handicap.
Prin urmare, singurul inspector al Primăriei Cluj-Napoca, care reprezintă Serviciul Control Urbanism și Disciplină în Construcții, a sancționat în repetate rânduri această organizație, fără a dispune de martori (după cum stă scris și în Procesul Verbal încheiat) și fără a aduce la cunoștință ”contravenientului” măsurile luate.
click foto pentru imagine completă
martorul -”refuză implicarea”, iar contravenientul ”nu este de față”
După cum vă puteți da seama, haosul imobiliar din oraș nu mai poate fi stăpânit de Serviciul Control Urbanism și Disciplină în Construcții. În această situație, procesele-verbale se nasc prin birourile municipalității clujene și vizează acele puține asociații care se ocupă de îngrijirea propriu-zisă a vârstnicilor.
”Polițistul Morar Horațius și de data aceasta a întocmit Procesul verbal în biroul dânsului și nu la fața locului str. Pădurii nr. 11, după aproape o lună de zile de la data efectuării controlului și fără să solicite semnarea procesului verbal de către președinta asociației sau măcar de un martor”, susține Tokay Rozalia, președintele Asociației Maghiare a Handicapaților Motori Cluj.
Mai exact, situația asupra căreia atrage atenția președintele acestei organizații se referă la viciile repetate de procedură care au caracterizat întocmirea proceselor verbale.
Toate acestea au dus la intensificarea disensiunilor care au existat între vecini: Teodor Morar și AMHMC.
După ce au urmat câteva procese, activitatea și dezvoltarea asociației a rămas paralizată din cauza conflictelor de vecinătate. În principal, acestea se referă la o porțiune de drum, ”servitute de trecere” cu suprafața de 3 m lățime și 31 m lungime, teren ce reprezintă subiectul unei controverse.
1. Sancțiuni pentru neexecutarea lucrărilor.
Procesul verbal a fost încheiat în 14 04 2014, iar controlul propriu-zis a avut loc în 28 martie 2014. Acest proces verbal, încheiat de către inspectorul Serviciului Control Urbanism și Disciplină în Construcții se referă la faptul că Asociația nu a finalizat lucrările de extindere și dezvoltare a imobilului conform Autorizației eliberate.
Cu toate acestea, Autorizația de Construire cu nr. 1112/09.09.2010 la data verificării 28.03.2014 si emiterea procesului verbal la 14 04 2014 era în termen.
După cum mărturisește președintele AMHMC, Rozalia Tokay, chiar dacă organizația pe care o reprezintă a încercat de nenumărate ori să reglementeze situația imobilului, nu a reușit să obțină nici un rezultat pozitiv din partea municipalității.
”Asociația a fost amendată pe nedrept deoarece din proiectul inițial doar cupola nu a fost executată. Casa liftului trebuia obligatoriu acoperită și finalizată, altfel ploile ar fi intrat direct în clădirea descoeprită.
Considerăm că inspectorul Morar Horațius nu a studiat corect proiectul și din acest motiv s-au declanșat celelalte probleme, amenzi anuale expediate cu diferite motive, fără a se verifica la fața locului situația reală. Inspectorul a respectat sesizările vecinului Morar Teodor”, afirmă Tokay.
2. Au urmat alte procese în care a fost implicată asociația și pe care le-a pierdut. Acestea au vizat fie construcțiile care erau ridicate în propria curte, fie delimitarea spațiului pentru protecția persoanelor cu dizabilități. Toate demersurile luate de către Asociația Maghiară au servit drept fundament pentru declanșarea unor noi procese în instanță.
Problema definitorie cu care se confruntă organizația este că nu poate intra în legalitate cu construcția deja ridicată, chiar dacă este în slujba nevoiașilor cu dizabilități severe, iar aceasta deoarece a fost târâtă prin procese.
Astfel, în loc să-și concentreze atenția în favoarea ajutorării vârstnicilor cazați în incinta căminului ”Sf. Kamil”, organizația cu profil umanitar a fost nevoită să găsească fonduri pentru acoperirea cheltuielilor de judecată și a amenzilor stabilite de instanță.
”În anii 2015, 2016 și 2017 tot acest inspector, Morar Horațius, ne amenda cu diferite motive, fără să iasă la fața locului, fără semnături din partea noastră sau din partea martorilor.
Vecinul Morar Teodor susținea cu voce tare că sunt veri cu inspectorul Moarar Horațius și totul se rezolvă după placul dânsului”, notează Tokay Rozalia în observațiile făcute pe seama PV eliberat în 14. 04 2014.
Încă din august 2014, reprezentanții Asociației Maghiare a Handicapaților Motori Cluj au depus o cerere de modificare a autorizației de construcție, dar au fost refuzați de SUDC, deoarece au cerut anularea procesului verbal și nu au achitat amenda. Atât timp cât există procese cu municipalitatea clujeană, intrarea în legalitate a construcției este compromisă.
Viciul de procedură nu se referă doar la modul în care au fost întocmite Procesele verbale, ci și la modul în care a fost verificat proiectul inițial al fundației de către angajații responsabili ai Primăriei Cluj-Napoca.
Deoarece verificările în teren nu au avut loc, inadvertențele din cadrul proiectului inițial de construcție au fost observate cu întârziere de către asociație, care a fost nevoită să plătească la propriu pentru neglijența angajaților din administrația locală.
Astfel, din cauza unor lucrări de execuție deficitare (datorate unui proiect de fundație lacunar, neverificat în termen), AMHMC a fost implicată în câteva procese. Acestea au fost pierdute în instanță.
Situația nu este deloc favorabilă unor cauze umanitare. Dincolo de vobele goale și promisiunile pe care le împarte cu dărnicie Primăria Cluj-Napoca, promisiuni care se referă la incluziunea socială, programe de subvenționare a chiriei pentru persoanele aflate în risc de marginalizare, dincolo de faptul că cei mai nevoiași sunt scoși afară din casă de municipalitate, dincolo de aceste ”proiecte” care funcționează deficitar sau parțial, autoriățile locale nu sunt capabile să ajute asociațiile umnaitare cu experiență, care funcționează de peste 10 ani deja în Cluj.
Altfel spus, deși nu a contribuit cu nimic la ușurarea sarcinii ce le revine acestor organizații non-profit, Primăria Cluj-Napoca găsește cu cale să împiedice eforturile Asociației Maghiare a Handicapaților Motori Cluj, eforturi de dezvoltare și ajutorare a persoanelor cu afecțiuni severe.
Ar fi bine să ne întrebăm cum funcționează centrele sociale de adăpost din subordinea Primăriei?
De câte locuri dispun, dacă au un personal calificat, pentru ce perioadă pot asigura cazarea persoanelor aflate în nevoie?
Dar câte cămine funcționale, destinate persoanelor vârstnice, activează realmente în județ?
Câte creșe noi a construit Primăria în ultimul an?
Care sunt rezultatele concrete și vizibile pe plan social ale municipalității clujene?
Dacă toate acestea lipsesc ori sunt făcute cu jumătăți de măsură, de ce nu ar împiedica atunci autoritățile locale buna funcționare și dezvoltarea unor asociații care fac eforturi considerabile pentru cauze sociale?