Avem un stat bolnav cu instituții bolnave umplute de sinecuriști politici care încasează bani degeaba. Toată lumea se indignează acum de cazul de la Galați în care o mamă și-a ucis copila de 9 ani în bătaie. Ultima bătaie a ucis-o, dar restul bătăilor nu le-a auzit nimeni, că nevolnicele instituții ale statului și-au pasat responsabilitatea de la una la alta.

Cazul de la Galați este copie la indigo cu cel de la Cluj din 2019. Vă mai aduceți aminte de Luca, tot 9 ani, băiatul omorât în bătaie de mama sa? Și atunci, ultima bătaie a contat, dar restul bătăilor – deși existau dovezi concrete ale abuzului nu le-a văzut nimeni. Tot niște funcționari dintr-o instituție nevolnică a statului român au stat cu o mână în cur și și-au încasat banii degeaba.

CITEȘTE:

El este Luca, baiatul omorat in bataie de propria mama. Era in grija unei asociatii caritabile si a fost botezat doar cu o luna inainte sa fie ucis

EXCLUSIV Cum a pacalit o MAMA CRIMINALA un SISTEM si o intreaga comunitate: „Era considerata o eroina”

EXCLUSIV! Mărturii CUTREMURĂTOARE: părinții lui Luca locuiau într-un sat din județul Sălaj; aveau probleme psihice și se băteau în fiecare zi

CLUJUST.RO: firul mortii micutului LUCA. „Inculpata i-a permis sa dea in fratele sau deoarece nu moare”

Cazul „Luca”: fratele agresor, care a contribuit la moartea băiatului, și David, geamănul rămas în viață, au fost duși la priveghi și înmormântare. Cine a luat controversata decizie

Scriam atunci: ”Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie a înregistrat, în primul semestru al anului 2018, 7.815 cazuri de abuz, neglijare şi exploatare a copilului, din care 3.473 în mediul urban şi 4.342 în rural. Nu este suficientă povara faptului că România îşi trimite, seară de seară, flămânzi la culcare, 255 de mii de copii, am avut în doar primele patru luni ale anului trecut şi 5.594 de copii abuzaţi şi 597 de cazuri de copii abuzaţi fizic, 923 de copii abuzaţi emoţional, 484 de copii abuzaţi sexual,149 de copii exploataţi prin muncă, 11 cazuri de exploatare sexuală şi 157 de cazuri de exploatare în vederea comiterii de infracţiuni. Revenind la statistica de mai sus, din totalul de 7.815 cazuri, doar în 563 de cazuri s-a iniţiat urmărirea penală a agresorului. Pentru 125 de cazuri de abuz fizic, pentru 41 de cazuri de abuz emoţional, pentru 266 de cazuri de abuz sexual, 92 de cazuri de neglijare, 6 cazuri de exploatare sexuală şi 33 de cazuri de exploatare în vederea comiterii de infracţiuni.”

Credeți că s-a schimbat ceva în 5 ani? Nu. Drept dovadă cazul de la Galați.

”Potrivit procurorilor, în perioada 26-30 ianuarie 2024, în timp ce se afla în locuinţa din municipiului Galaţi, femeia a exercitat acte de violenţă asupra fetiţei sale „pe care a lovit-o în mod repetat cu obiecte contontente, i-a cauzat arsuri şi a comprimat-o cu mâinile, provocându-i leziuni traumatice pe toată suprafaţa corpului, care şi-au cumulat efectul (şoc traumatico-hemoragic), conducând în final la producerea directă şi necondiţionată a decesului”.”

Ulterior mizerabilului incident, funcționărașii de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi s-au trezit să anunţe Poliţia căși cele două surori mai mici ale fetiţei de 9 ani care a murit în urma bătăilor primite de la mamă au şi ele urme de violenţă pe corp, propunând (vezi, Doamne) expertize medico-legale şi în cazul lor. Autorităţile ar fi fost anunţate cu privire la situaţia celor trei fetiţe în luna martie a anului trecut, când reprezentanţii grădiniţei unde mergea copila mijlocie au anunţat că aceasta are semne de lovituri pe corp. DGASPC a făcut o anchetă şi a anunţat atunci şi Poliţia, iar cazul a rămas în atenţia Direcţiei de Asistenţă Socială din Primărie pentru monitorizare, funcţionarii din Primărie nesemnalând nicio neregulă cu privire la acea familie, transmite News.ro.

Păi, nu? La ce să-și bată capul, când e mai frumos în birou cu o mână pe cafeluță și cu cealaltă pe mouse-ul cu care joacă Solitaire?

Revenind la ce scriam acum 5 ani, tot ce am afirmat rămâne la fel de valabil:

”Ce nu „puşcă” între date? Păi diferenţa dintre cazurile de abominaţie comise de către un adult împotriva unui copil şi intervenţia „de forţă” a instituţiilor de drept. Angajaţii acestui stat de cumetrie, pe care-i plătim degeaba să zacă în sinecuri călduţe, au venit, au constatat, şi-au notat ceva într-o agendă şi s-au cărăbănit. În urma lor au rămas să-şi consume lipsa de copilărie şi de şansă, pe statistica pe care o avem după numai PATRU LUNI de ACTIVITATE EDUCAŢIONALĂ a unor iresponsabili denumiţi în acte „părinţi” şi ACTIVITATE DE DREPT ŞI PREVENŢIE a unor alţi iresponsabili, numiţi în acte „slujbaşi ai statului de drept”: 472 de copii abuzaţi fizic (snopiţi în bătaie, măi, nemernicilor care aţi considerat să-i abandonaţi pumnului aşa-zişilor părinţi după ce le-aţi numărat ochii vineţi şi le-aţi contabilizat coastele frânte ca tot atâtea aripi de îngeri); 882 de copii abuzaţi emoţional (la care se urlă şi cărora li se vorbeşte insidios despre „dragoste”, dar aceasta este condiţionată de umilinţe de nedescris, copii îmbătrâniţi interior şi asasinaţi sufleteşte); 218 copii abuzaţi sexual (băi, deşeuri cu faţă umană – mă adresez cu precădere acelor procurori şi judecători români care şi-au permis să scrie despre un copil de 11 ani, abuzat sexual de o întreagă comunitate, că „se îmbrăca provocator” şi că „prin aceasta a consimţit”, consimţile-aş şi eu de partea corectă a „plăcuţei suedeze” pe care şi-o merită!); 5 copii au rămas să fie, în continuare, exploataţi sexual – poate nu îşi îndepliniseră norma de abuz faţă de proxeneţii trecuţi drept părinţi în actele de naştere; cei 149 de copii găsiţi exploataţi prin muncă, au rămas cu toţii pe loc, să-şi câştige, tot prin expolatare prin muncă, dreptul de a le plăti şi ajutoare sociale părinţilor exploatatori, că aşa au decis că s-ar putea întâmpla prin lege nişte iresponsabili din Partidul Social Democrat azvârliţi în Parlament de iresponsabilitatea unor votanţi; 124 de copii au rămas în grija „famigliei”, să-i înveţe în continuare cum să fure, să dea în cap, să cerşească, să mintă – or fi fost copii de politicieni români, nu se făcea să-i smulgi din „mediu”, să-şi rateze şansa de-a continua „munca” părinţilor… Din cei 5.594 de copii neglijaţi, agenţii constatatori ai statului au decis că 5.502 trebuie să rămână, în continuare, neglijaţi.

Regret că nu am date „mai proaspete” pentru a vă arăta dimensiunea găunoşeniei acestei Românii populate de români fantomă care nu iau atitudine „că nu e treaba lor”, să se ducă să le dea una peste rât acelor adulţi pe care-i văd distrugându-şi copiii în public. Care nu se duc să spargă uşa de după care se aude cum se frâng coaste de copii, troznind ca tot atâtea aripi de înger frânte. Care nu ar da un telefon autorităţilor. România care #rezistă pentru toate rahaturile, numai pentru chestiuni concrete nu. Care uită în mai puţin de o săptămână morţile atâtor copii. Vă mai aduceţi aminte de #Colectiv? Nu cred.

Sâmbătă seara, o „mamă” şi-a omorât în bătaie copilul de 9 ani. L-a călcat în picioare, sistematic, aşa cum se obişnuise să o facă în ultimii 5 ani, de la vârsta de 4 ani, când Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj a decis, la cererea mamei, după parcurgerea tuturor paşilor legali şi în urma unei decizii judecătoreşti, că trebuie luat din grija asistentului maternal şi dat în grija „mamei”. Cinci ani în care nici un deşeu cu faţă umană, definiţi în limba română drept: vecini, rude, cunoscuţi – şi care este imposibil să nu fi ştiut de acest comportament deviant al „mamei”, nu a intervenit, „nu s-a băgat”, că nu a fost „treaba lor”. Luca se numea copilul şi lua bătaie după uşa „următoare”. Luca a murit, restul suntem complici la asasinarea sa.”

În continuare suntem țara în care 85% dintre copiii abuzati (inclusiv sexual) nu reclamă, nu cer ajutor. Că o fi făcut el ceva… Am văzut atitdinea aceasta de dezlânați moral și neterminați educațional la majoritatea comentacilor pe cazul de pedofilie al lui Buta-Untold.

Căci suntem în țara în care pocurori de caz și judecătoare (deci femei) dau sentințe prin care un copil de 13 ani ”consimțește” să fie jucăria sexuală a unui întreg sat. Și, dacă aveți bunul simț să citiți statistici, vă veți îngrozi câți abuzatori sexual au scăpat basma curată.

Așa că, nu m-a mirat deloc întrebările insidioase ale comentacilor deșelați moral la cazul de pedofilie Buta-Untold: ”de ce numai după doi ani s-au dus să reclame”?

Mie mi-ar fi jenă să mă privesc în oglindă din momentul în care am pus o asemenea întrebare.

Aici nu este vorba numai despre cei abuzați, este vorba despre abuzatorul care pare intangibil datorită banului și adulației mulțimii (fix ca la Pomohaci). Și este vorba despre ipocizia celor care se fac copărtașii abuzatorului.

La fel este și cu cazurile Luca-fetița de la Galați: este despre ”dimensiunea găunoşeniei acestei Românii populate de români fantomă care nu iau atitudine „că nu e treaba lor”, să se ducă să le dea una peste rât acelor adulţi pe care-i văd distrugându-şi copiii în public. Care nu se duc să spargă uşa de după care se aude cum se frâng coaste de copii, troznind ca tot atâtea aripi de înger frânte. Care nu ar da un telefon autorităţilor. România care #rezistă pentru toate rahaturile, numai pentru chestiuni concrete nu. Care uită în mai puţin de o săptămână morţile atâtor copii. Vă mai aduceţi aminte de #Colectiv? Nu cred.”

Să țineți minte: Numele lui a fost Luca. Și lua bătaie, soră cu moartea, după uşa din vecini. Numele ei a fost ”fetița de 9 ani ucisă în bătaie de mama sa” (vajnicii jurnaliști nici măcar numele copilei nu l-au consemnat). Bătaia o lua tot după ușa din vecini, fărăca niciun vecin să ia atitudine.

Și, gata!