Băieții și fetele de la presa de chitanțier din Cluj-Napoca au așteptat să le zică Emil Boc ”noutatea” ”în mod oficial”: (”s-a decis”, ”s-a aflat”, ”Emil Boc dă bomba”, ”nucleara de la Emil Boc”): ”Cluj-Napoca va avea aquapark în zona ștrandului Sun, pe o suprafață de 5,5 hectare”. Adică locația de acum 15 ani pentru care există DOUĂ studii de fezabilitate care zic același lucru: NU SE POATE, din cauza unui stâlp de înaltă tensiune” și din cauză că tot pe acolo trece ceva magistrală de apă care ar fi foarte greu de relocat. Vorbim de magistrala de apă care alimentează aproape tot orașul. Se pare că scuzele din trecut nu mai sunt valabile. Dar ce să comenteze presa de chitanțier, de ce să facă PRESĂ? Să se întrebe, să încerce să dea răspunsuri, să își informeze cititorii câ fâs-ul de presă emis de Emil ”OSĂ” Boc este făcut să acopere eșecul licitației pentru metrou, o simplă perdea de fum?
Prin urmare ”OSĂ” se facă un aquapark în zona ștrandului Sun/ Cora, pe o suprafață de teren de 5,5 ha. În proprietatea Primăriei se află deja 1,5 hectare de teren, restul suprafeței fiind dobândită prin câștigarea procceselor de către Primărie.
De pe Profit.ro aflăm că: Grupul Louis Delhaize a vândut toate activele sale imobiliare din România și continuă să opereze hipermarketurile Cora în chirie. Ultimul vândut a fost hipermarketul din Cluj-Napoca către Studium Green, dezvoltator imobiliar din Cluj deținut de omul de afaceri Dorin Bob.
- Conform surse citate, cele 6 hipermarketuri Cora asociate tranzacției vor continua să funcționeze ca și chiriaș. Portofoliul de food retail operat de România Hypermarche, subsidiara Louis Delhaize, rămâne neschimbat, operând sub forma celor 10 hipermarketuri cora în București și în alte orașe din țară.
Ceea ce trebuie să mai știți despre acest teren și despre ”care procese” ar fi vorba (dacă despre acest teren este vorba că ar fi fost câștigat în instanță de către Primăria Cluj-Napoca) sunt următoarele fapte:
- Este posibil să vorbim despre dosarul nr. 2.596 / 2004 aflat pe rol la Tribunalul Cluj în 23 iulie 2005 și amânat pentru 2006. Și căruia efectiv i-am pierdut urma – așa că am fi recunoscători municipalității dacă ne-ar lumina în cauză.
- In 1990, prin Legea nr. 15 / 1990, Legea privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, RADP a dvenit proprietara terenului respectiv in suprafata de 70.000 mp, dupa ce predecesoara sa, Administratia Parcurilor si Strazilor, dobandise terenul in 1996 printr-un schimb realizat intre Comitetul Executiv al Consiliului Judetean Cluj si Institutul Agronomic Cluj. RADP a facut insa greseala de a nu isi inscrie terenul in cartea funciara. Acest lucru l-a facut insa CL, care, avand alaturi de terenul RADP-ului o serie de parcele, a trecut in cartea funciara si terenul cu pricina.
-
In iarna anului 1999, Consiliul Local a incheiat un contract de asociere cu doua firme reprezentante ale Grupului Cora, inregistrat sub numarul 102.944 / 26.11.1999. Incheierea contractului a fost aprobata printr-o serie de Hotarari de Consiliu Local din lunile noiembrie si decembrie ale aceluiasi an.
-
Apoi, anul urmator a fost emisa si autorizatia de constructie 531/13.04.2000, care prevedea finalizarea lucrarilor in maximum trei ani, adica pana in luna aprilie a anului 2003. De pe urma acestui contract, CL incaseaza anual o redeventa in suma de 57.000 USD anual.
-
Mai mult, la Serviciul Carte funciara al Primariei, a avut loc si intabularea dreptului de administrare asupra terenului respectiv in favoarea Grupului Cora. Curios este faptul ca cei de la Cora nu au dat niciodata nici macar o lopata pe terenul respectiv.
-
In vara anului 2003, RADP a intrat intr-un blocaj financiar, adica nu au mai avut bani pentru salarii. Reprezentantii Regiei s-au gandit ce s-au gandit, iar apoi au „maritat” si ei terenul de pe varianta Grigorescu – Manastur. Prin Contractul de Asociatiune in Participatiune nr. 70/26.05.2003 terenul s-a constituit ca aportul RADP la asocierea in participatiune cu firma TDV. Obiectul asocierii era obtinerea de profit din realizarea unui complex de tip MALL de catre TDV. Regia urma sa aiba o cota de profit initiala de 10%, dar nu mai putin de 100.000 de euro anual si drept de preemtiune (intaietate) la executarea de lucrari de amenajare si intretinere alei, parcari, spatii verzi. Contractul nu era unul rau, avand in vedere faptul ca, pe langa cota de profit, RADP urma sa castige bani si din suprafetele extinse care vor face obiectul unor lucrari specifice domeniului de activitate al Regiei. Atata tot, ca terenul respectiv nu era inscris in cartea funciara sub numele Regiei si fusese deja dat, cu trei ani in urma unei alte persoane juridice.
-
Culmea este ca atat RADP, cat si TDV cunosteau anterior semnarii contractului faptul ca intabularea terenului este eronata si ca se impune rectificarea cartilor funciare. In contract s-a prevazut obligatia ca RADP, in presupusa calitate de proprietar sa procedeze la rectificarea inscrisurilor din cartea funciara. Cele doua parti contractante sustin insa ca nu stia faptul ca terenul fusese deja dat unei alte firme, care, mai mult, si-a si intabulat dreptul de administrare asupra terenului respectiv, la Serviciul Carte funciara al Primariei.
-
Regia a pornit astfel drumul legal al inscrierii terenului in Cartea Funciara, moment in care a aflat cu surprindere de starea terenului si a pornit procesul impotriva CL. Pe langa restabilirea inscrisurilor, RADP solicita si reglementarea situatiei juridice a drepturilor sale asupra terenului de sub strand si a celui de proprietate asupra constructiilor care alcatuiesc obiectivul strand.
-
Reprezentantii RADP afirmau ca CL nu este proprietar pe terenul respectiv si nu avea drept de administrare, ambele drepturi apartinand Regiei si ca terenul a fost identificat topografic in baza unei documentatii realizate de un expert topo ale carui planuri de situatie au fost eronate. Prin urmare RADP ataca si contractul de asociere dintre CL si Cora, afirmand ca, prin continutul sau, contractul de asociere este o concesiune care trebuia realizata prin licitatie publica atat in temeiul Legii administratiei publice in vigoare in 1999, cat si pe baza Legii nr. 219 / 1998 privind concesiunile.
-
Mai mult, Regia atragea atentia si asupra faptului ca actul sau de asociere era mai profitabil decat cel al Consiliului Local, cota de 10% din profit, dar nu mai putin de 100.000 euro pe an, repreznetand mai mult decat dublul celor 57.000 USD pe care ii primea CL anual.