Un infractor nu recunoaște infracțiunea când se știe apărat de o gașcă de inși de același fel cu el.
Mai există legi date în interesul infractorilor. În cazuri de plagiat comunitățile profesionale trebuie să aibă dreptul să riposteze pentru a-și prezerva calitatea profesională.
În legătură cu plagiatul ministrului Educației (al „României Educate”) Victor Viorel Ponta…, pardon acesta este un alt plagiator de frunte (ca ”apud” Tobă, Generalul Izmană, un lung șir de impostori academici de care s-a ”bucurat” și se mai ”bucură” Patria) -, prin urmare, în legătură cu plagiatul lui Sorin Cîmpeanu, este normal ca societatea să acționez și să ceară condamnarea hoțului.
Plagiatul nu este numai o hoție ordinară, un furt intelectual, este o tâlhărie a bugetului statului și a rezervorului de funcții, în formă continuată. El produce daune societății pe mai multe paliere: de la inducerea ideii că morala nu mai contează și că este important să îți atingi scopurile indiferent de mijloace, până la prejudicii de ordin material – la bugetul statului, că, din plagiat, toată gașca de impostori academici, inclusiv Cîmpeanu, au beneficiat de bani în plus dintr-un doctorat fals și de obținerea unor onoruri și funcții nemeritate.
La care se adaugă prejudiciile morale aduse celor cărora, prin furt, acești pungași academici le-au uzurpat locul în societatea academică, în funcțiile publice în care se cerea la ”sivică” patalama de ”dottore”.
Din păcate, îi depistezi pe impostori și încerci să iei atitudine, să-i extragi din corpul sănătos și moral al naţiunii (atâta cât mai există). Dar sare sistemul neimunitar creat de borfași în peste trei decenii în care au fost lăsați să-și creeze Țara lor, Țara Impostorilor. Și constați că tu, ca societate: civilă, academică șamd, nu ai ”calitate procesuală” să poți să te aperi în justiție de impostori, de parcă nu buzunarul nostru a fost jefuit.
În cazul în care se apelează la așa-zisa Justiție din România, cum s-a întâmplat în cazul Prim Plagiatorului Mitoman Victor Viorel Ponta, dat în judecată de universitarii clujeni, judecătorii nu judecă dacă impostorul este un hoț sau nu, ci resping acțiunea ca ”inadmisibilă”, din cauza faptului că reclamanții nu au ”calitatea procesuală” să facă o astfel de plângere.
Legi date în interesul infractorilor.
Dacă nu există o plângere din partea celor prejudiciați (și, dintr-o dată, ”statul” devine stăpânul banilor hoțiți din buzunarele noastre de către impostorii academici), nu există nici răspundere penală.
Iar dacă cei ”prejudiciați”, cei care reprezintă ”statul” nu numai că nu dau doi bani pe reputația lor, dar sunt și complicii impostorilor, judecătorii ce să facă? Ei nu au calitatea de a se auto-sesiza.
Dacă legea era făcută împotriva unor astfel de fapte precum plagiatul, ar fi cuprins prevederea prejudiciului adus comunității profesionale și posibilitatea ca aceasta să se constituie parte vătămată și să-i acționeze pe impostori în judecată pentru a le stopa măcar cariera academică falsă.
Dar legea nu prevede așa ceva. De aceea este clar că legea trebuie să sufere o îmbunătățire în acest sens: în astfel de cazuri (clare, dovedite), comunitățile profesionale să aibă dreptul să riposteze pentru a-și prezerva calitatea profesională.
Până atunci să întrebăm comunitățile academice: este normal să aveți (avem) un ministru acuzat de plagiat? Unul care face tot posibilul să se auto-amnistieze prin niște legi (cică ale Educației) date cu dedicație?
Că pentru purtătorul de necuvânt al PNL, Ionuţ Stroe acuzaţiile de plagiat la adresa lui Sorin Cîmpeanu, sunt nule și neavenite. A înțeles el că nu e voba de niciun plagiat. Că ar fi vorba despre niște ”îndrumare de curs, nişte documente suport care practic susţin şi sprijină şi ajută studenţii să înţeleagă mai bine, să pună în practică, sunt descrise anumite schiţe, opţiuni în rezolvarea unor probleme, în niciun caz despre lucrări publicate sau care să intre sub incidenţa drepturilor de autor”.
Așa că le-a găsit Cîmpeanu, i s-a făcut milă de ele că zac așa, de la an, la an, fără nici un drept de autor, și le-a introdus la el în teza de doctorat. Să le fie cald și bine, să nu se mai ”perpetueze” de capul lor ”de la o generație la alta”, să nu se mai preia ”de la un profesor la altul”.
Acesta nu este furt, pardon, ”sustragere de informație”, e facere de bine față de informație.
Un infractor nu recunoaște infracțiunea când se știe apărat de o gașcă de inși de același fel cu el.
Și PSD era să moară cu Dragnea de gât.