La ultimul termen al îndelungatului proces ce ar fi trebuit să stabilească demult vinovăția traficantului de droguri Tudor Cîrje, cel care a ucis-o pe studenta Gabriela Ripan, instanța a asistat la un moment cel puțin interesant din partea procurorului de ședință, cel care, de parcă ar fi fost avocatul traficantului, a cerut judecătorilor să nu schimbe încadrarea juridică a faptei săvârșite din ucidere din culpă în infracțiunea de omor.
În mod bizar, Florin Toloargă, procurorul de ședință de care vă vorbeam, și-a argumentat poziția cu motive penibile de genul: „Nu știm dacă inculpatul a acceptat să ucidă”, lucru care nu e de râs, ci strigător la cer, având în vedere faptul că mormântul Gabrielei Ripan este cât se poate de concret, dar și ținând cont de faptul că traficantul Tudor Cîrje, în acest moment aflat în arest preventiv, a fost găsit de DIICOT cu 44 de kilograme de droguri de mare risc și conducând o mașină fără permis de conducere, adică un cumul de infracțiuni care potențează argumentul că este un criminal cu apetență penală deosebită.
Pentru că ne-a interesat încă de la început acest caz, ne-am pus întrebarea: Ce l-a mânat pe procurorul de ședință Toloargă să ceară păstrarea încadrării juridice a traficantului Cîrje, având în vedere că probele de la dosar nu justifică cu nimic acest lucru, având în vedere că procuratura și-a bătut joc cum a putut mai bine de acest dosar, de parcă moarta era vinovată.
Și, știți bine că mereu avem și răspunsuri.
S-a întâmplat ceva foarte grav, în cazul de față – sursele noastre ne-au spus că a avut loc o șezătoare juridică a procurorilor din secție în care „s-a stabilit” că nu ar fi bine ca acuzarea să marșeze pe o încadrare mai puternică „pentru că s-ar crea un precedent”.
Precedent pentru ce?
Pentru ca viitorii ucigași ai șoselelor să scape, dacă-s milionari sau piloși și să ia mereu sentințe cu suspendare, un procedeu patentat în instanțele clujene?
Iata o captura dintr-un articol marca Gazeta de Cluj:
Aha, păi noi credeam că Justiția se face pe probe, pe realități obiective, nu pe înțelegeri la ceas de taină, sfidătoare la adresa bunului simț și a legii!
După ce că dosarul Gabrielei Ripan a fost făcut praf, observăm că procurorii sunt dispuși în cazul lui Cîrje și la înțelegeri cu un traficant notoriu de droguri, adică la negocieri sulfuroase, ca procuratura să susțină o încadrare mai moale, iar Cîrje să înceapă să dea din gât, adică să își dea în gât rețeaua de paparici cu care trafica droguri în Cluj-Napoca.
Semnul că Tudor Cîrje a început să „tușească” l-am văzut chiar săptămâna trecută, când cinci dealeri de psihoactive au fost reținuți.
Astia de mai sus poa’ sa ii multumeasca lui Cirje, caci datorita lui sunt acum la parnaie (sursa Clujust).
Cei cinci dealeri, niște agarici de anvergură mică, să știe că traficantul Cîrje i-a servit DIICOT-ului, deși noi ne așteptam ca DIICOT Cluj să îl „curenteze” pe ăla de unde se aproviziona Cîrje, peștele mai mare, nu să se îndrepte împotriva unor subofițeri într-ale drogurilor.
Cunoaștem toate conexiunile de prietenie și bună-înțelegere dintre procurorul Sorin Toloaragă, venit de la Gherla și Gheorghe Ioan Dragoș, soțul procuroarei Andra Nicoară, la rândul lui procuror.
Dacă mentalitatea în parchetele clujene este de a pune batista pe țambal și dacă mentalitatea în Curtea de Apel Cluj este de a continua comunicarea cu subteranele politice și securistice, să nu vă mirați de ce, în afara Clujului, justiția clujeană este considerată coruptă și că cer cu toții strămutări de la Cluj, fugind cât îi ține pământul.
Traficantul Tudor Cîrje a mințit când a spus că a avut acordul Gabrielei Ripan când a condus autoturismul și era foarte conștient că riscurile deplasării urmau să se efectueze pe condiții de vreme „borata”, iar faptul că a efectuat depășiri riscante nu face decât să demonstreze încă o dată că s-a comportat ca un cocalar.
Era să scriu cocalar drogat, dar după cum bine știți, probele cu sângele plin de droguri ale lui Tudor Cîrje, au fost mătrășite la IML Cluj, astfel că acest dosar s-a creat și desfășurat fără această perspectivă de-o relevanță covârșitoare.
Mi-am pierdut speranțele în ceea ce privește justiția clujeană, de când am văzut cum judecătorii i-au tăiat jurnalistului Liviu Man banii din daunele morale, pentru arestarea nedreaptă și nu mai cred în obiectivitate câtă vreme judecătorii clujeni îmi dau amenzi istorice pentru articolele mele de investigații, dovedite din plin.
Nu știu care va fi verdictul instanței, dar nu m-aș mira dacă judecătorii l-ar achita total pe Tudor Cîrje și ar decide deshumarea sicriului Gabrielei Ripan, apoi încarcerarea sicriului în curtea Penitenciarului Rahova.
Măcar să știm o treabă.
PS: Procurorul a pledat în fața judecătorilor că traficantul de stupefiante Cîrje era preocupat de siguranța Gabrielei!
Nu aș prea zice, mai ales că știu și un detaliu interesant despre traficant: a avut două tentative de sinucidere în trecutu-i scurt și tumultuos! Moartea îl preocupa în multe privințe:
- avea pistol letal ascuns și nu se sfia să vorbească despre uciderea celor care îl supără (vezi rechizitoriul din dosarul traficului de droguri)
- pe Instagram, folosea simboluri lugubre, sugestive pentru ideea de moarte și „inchisul cercului” (deși poate că procurorii clujeni mai degrabă sunt specialisti în inchisul cercului și achitarea criminalilor)
- în convorbirea cu Gabriela Ripan de pe Instagram, spune că s-ar duce până „în morți”.
Să înțelegem oare că traficantul era preocupat de o moarte în siguranță, si a gasit cel mai bun moment era pe vremea ”borată”, cu o viteză în doză extremă și depășiri precum mișcările viscerelor în stare de sevraj ?
Se spune că Justiția este legată la ochi, dar noi vedem acum că justiția are ochii legați dar și o mască covidoasă pe gură, ce o face să nu mai poată spune adevărul ci, să nu mai vrea să facă demonstrații juridice, ci să se preocupe de viitorul infractorilor, procurorul aratând că îi este frică că pe viitor (a fost tare aia din sală cand procurorul a zis: ”ar putea să se ajungă și la tentative de omor la volan”).
Oare ar trebui să conteze mai mult aceste temeri ale procurorului ori temerile noastre că, pe viitor, copiii noștri vor putea fi mai lesne omorâți de teribiliștii și de traficanții de stupefiante?