In vizor

Tu știi prin ce trece copilul tău la școală? Fenomenul de bullying din școli are sâmburi în clasele primare, cu acceptul învățătorilor

În școlile clujene, ca de altfel pretutindeni în țară și pe mapamond, se întâlnesc diverse forme de agresivitate. Rădăcinile fenomenului numit bullying încolțește în clasele primare din cauza sistemului de educație românesc bazat pe inocularea fricii. Dacă ești părinte trebuie să fii atent la semnalele pe care le transmite copilul când se întoarce de la școală. Cum este posibil să existe agresivitate în școli încă din clasele primare?

În lumina multor evenimente petrecute în școli, psihologii s-au pus de acord asupra unui lucru: rădăcina agresivității începe din clasele primare. Este totuși devreme să vorbim despre fenomenul de bullying – un termen care provine din engleză – și se traduce în mod practic prin a fi umilit, exclus, jignit, luat în derâdere sau agresat verbal în mod repetitiv. 
Psihologul clujean Mariana Munte spune că în clasele primare nu există fenomenul de bullying, însă atunci se ”plantează” și încolțesc sâmburii lui. Tot în această etapă, adulții – învățători și părinți – ar trebui să îi învețe pe copii tehnici prin care să își gestioneze agresivitatea, care este firească și face parte din dezvoltare. 

”Nu ar trebui să folosim termenul de bullying pentru că vorbim de copii de vârstă foarte mică, între care nu există în clasele primare acest fenomen. Există un sâmbure de agresivitate care se va dezvolta și ulterior va lua dimensiuni și proporții dacă la clasa respectivă pedagogul nu va gestiona bine sau nu va înțelege această situație. Copiii nu au filtre de sublimare a agresivității la acea vârstă. Nu au forme mature de a-și reprima agresivitatea. Orice copil are o nevoie de a fi înțeles și ajutat să se exprime favorabil lui. În școli, agresivitatea este normală, ea apare. Este chiar o formă de dezvoltare la copiii mici”, spune Mariana Munte. 

Pedeapsa are rezultate nedorite, pe termen lung

Specialiștii atrag atenția că este nevoie de o anumită tactică pentru îndreptarea comportamentului copiilor agresivi. 
“Dacă ești interesat să descoperi cauza acestor manifestări vei putea sprijini evoluția morală și afectivă a copiilor. Dacă rămâi la nivelul de pedeapsă, sancțiune, efectul pe termen lung este total opus. Cauzele care dezvoltă această agresivitate sunt multiple. Copilul se încarcă de tensiune pe care o descarcă ulterior pe un alt copil. Învățătorul în acel moment pierde controlul pentru că nu mai știe cine a început. Copilul își respectă profesorul când pretențiile și cerințele pe care le are sunt în limitele dezvoltării sale cognitive. Când sarcina este peste ce acel copil poate, copilul este pus sub presiune și se supără. Este un fenomen știut de toți psihologii. El devine un copil problemă”, explică psihologul Mariana Munte.

Psihologul nu dorește să îndrepte degetul acuzării spre profesori, dar trebuie să conștientizăm că ei sunt modele – sau ar trebui să fie – pentru copii și dacă lucrurile nu merg bine în sistemul de învățământ, ar trebui să vedem că atât problemele cât și soluțiile sunt la oamenii din sistem. Cărămizile oricărui sistem social sunt oamenii.

Învățătorul nu trebuie să arate cu degetul spre copiii cu probleme

În multe școli se întâmplă ca învățătorii să nu știe cum să lucreze cu ”copiii problemă” și tacit să încurajeze agresivitatea. Însă, ca să evităm generalizările, vom da și un exemplu pozitiv. O învățătoare care a dorit să-și păstreze anonimatul ne-a spus că în clasa ei nu a avut astfel de probleme și ne-a explicat și de ce.

”Eu lucrez de puțin timp în învățământ. În clasa mea nu au fost până acum astfel de situații. Cred că în învățământul primar se întâlnește mai rar. Un motiv cred că e legat de faptul că învățătorul, deseori, stă și în pauze cu elevii”, a declarat tânăra. 

Însă pentru multe cadre didactice este mai important să își impună punctul de vedere și să fie ascultați de copii decât să încurajeze dezvoltarea armonioasă a copilului. Psihologul Mariana Munte s-a întâlnit cu multe cazuri de copii din clasele primare care suferă din cauza unor învățători care nu înțeleg cauzele agresivității și țin morțiș să fie moralizatori.

”Dacă pentru profesor este mai important ca el să aibă dreptate și întărește aceste comportamente, copilul va începe să se comporte conform etichetelor puse de către profesor : ești un copil rău. Va crede și se va transforma într-un copil rău. Acel comportament agresiv nu este de fapt decât un strigăt de ajutor. Profesorul trebuie să știe că nu este o soluție să aibă reacții personale. Și să se abțină de la moralizări, expunere socială, sfaturi, etichetări. Copilul nu trebuie arătat cu degetul moralizator. Învățătorii încurajează inconștient agresivitatea prin morală, prin expunerea socială a copilului cu care de fapt nu se descurcă și îl numește copil problemă. El ar trebui să-i învețe pe acei copii tehnici prin care să-și gestioneze furia la acea vârstă, prin concursuri, prin competiția loială”, afirmă psihologul.

Copilul agresat acasă se transformă în agresor la școală 

Un rol important în viața copiilor îl au și părinții, iar mediul de acasă are o influență mare asupra celor mici. 
”Sigur că putem vorbi și despre părinți. Un copil agresat acasă va fi un agresor în societate sau un copil care se va pedepsi pe el, adică acel copil se va îmbolnăvi. Uitându-ne în literatura noastră veche o să vedem învățători care nu aveau foarte multe studii superioare, dar care puneau foarte mult accent pe inteligența emoțională și pe afectivitate. Copilul chiar dacă venea dintr-un mediu sărac, dacă era valorizat la școală ajungea să creadă în valoarea lui”, a punctat Mariana Munte.

Educația prin inocularea fricii, frecventă în România

Educația prin inocularea fricii, practică frecventă în multe case și școli, este o dovadă că adultul nu se descurcă cu copilul problemă. 
„Când profesorul nu este un model și copilul se simte singur va deveni agresiv. Educația prin inocularea fricii este în sistemul de învățământ din România o practică frecventă pentru ca să asculte și să învețe copiii. Nu este o soluție. Un copil nu va suporta mult această stare și va fi agresiv pe cei din jur sau se va răzbuna pe sine. Dacă învățătorul face etichetarea la vârste mici: copil bun, copil rău, hiperactiv, are de fapt un copil cu care nu se descurcă și îl deranjează.

Copiii sunt în formare, acei copii vor fi viitorii elevi de liceu care își vor agresa profesorii. Copiii umiliți la vârste mici de către învățătoare vor fi viitorii elevi care vor agresa profesorii și colegii. Copilul caută instinctual modele comportamentale pe tot parcursul vieții. Iar pentru tine ca dascăl este o provocare. Până la urmă profesia de învățător ar trebui să fie o vocație, mult mai profundă decât : avem sau nu avem salarii, avem sau nu agresivitate în școli sau copii problemă”, conchide psihologul Mariana Munte.
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *