Glicemia sau nivelul zaharului din sange este principalul indicator al bolii diabetice. Pentru adult, valorile sale normale sunt: 70-120 mg/dl – a jeun/dimineata pe nemancate; 180-200 mg/dl la o ora dupa masa si 70-130 mg/dl la 3 ore dupa masa.
Aceasta nu e insa singura analiza pe care trebuie sa o faca periodic bolnavul de diabet sau cel predispus sa contacteze boala. Un individ sanatos, pentru care diabetul nu reprezinta o perspectiva imediata, la setul standard de analize prezinta urmatoarele valori maxime admise:
glicemia, luata pe nemancate – sub 150 mg/dl;
colesterolul seric total – sub 200 mg/dl;
trigliceridele serice, pe nemancate – sub 250 ml/dl;
lipoproteinele cu densitate mica (colesterolul “rau”, LDL) – sub 130 mg/dl;
lipoproteinele cu densitate mare (colesterolul “bun”, HDL) – peste 45 mg/dl la barbate si peste 55 mg/dl la femei.
Diabetul zaharat (DZ) are un caracter invadant, afecteaza in egala masura ambele sexe, se poate instala – in diversele sale forme – pe doata durata vietii (exceptie, diabetul de sarcina sau gestational) si este o boala incurabila.
Tabloul clinic al DZ este cutremurator, fiind afectate toate aparatele si sistemele organismului. Daca adaugam si faptul ca 90 % din bolnavi sufera de carente in elemente minerale (de exemplu, in calciu) si ca aceasta determina aparitia unor stari patologice care afecteaza sistemul nervos (lipsa de vointa, pierderi de memorie, impotenta sexuala, psihopatii, comportament suicidiar) avem un si mai cuprinzator tablou al acestui adevarat flagel al secolulului nostru.
Caracteristica esentiala a DZ, indiferent de tipul si vechimea bolii, este aplicarea asociata a tuturor masurilor recomandate, chiar daca implica un real discomfort din partea pacientului. Dintre acestea, piatra unghiulara este reprezentata de regimul alimentar, care presupune controlul strict si regulat al numarului de calorii incurgitate la fiecare masa si pierderea in greutate (de minimum 10 % mai ales la bolnavii supraponderali. “Ceea ce se pierde in totalitate este dreptul de a manca mult si ieftin” – se apreciaza in mediile de specialitate.
Un regim alimentar echilibrat pentru adulti trebuie sa fie normocaloric, hipoglucidic, usor hipoproteic, normal sau hiperlipidic, in timp ce la copil configuratia sa ar trebui sa fie: normoglucidic, normo- sau hiperproteic si normolipidic. Regimul alimentar scade atat nivelurile glicemiei, cat si necesarul de insulina (diabeticii insulino-dependenti pot reduce dozele de insulina cu aproape 10 %, iar cei cu diabet de tip II isi pot diminua dozele de hipoglicemiante orale cu o treime pana la jumatate).
Legumele si fructele (cu exceptia celor foarte dulci, precum: curmalele, stafidele, caisele, piersicile s.a.), precum si sucurile acestora sunt indispensabile in alimentatia diabetului.
Miscarea reprezinta al doilea pas in terapia DZ II. Se apreciaza ca 20 de minute de mers rapid pot sa scada glicemia cu 20 mg/dl, iar cei ce fac exercitii intense, practicand tenisul, joggingul, inotul, excursiile pe jos, ciclismul s.a., sunt de trei ori mai putin expusi riscului de a face aceasta boala.
Desi caracteristica esentiala a DZ II este “non-pharmacologic therapy”, se ajunge deseori si la utilizarea medicamentelor, indosebi la cele de tip insulinic si la antidiabetice orale. Si unele si altele prezinta o serie de inconveniente, deorece pot da reactii adverse si efecte secundare nedorite, unele de o gravitate extrema.
