In urma cu circa o luna, reviste medicale dar si ziare din lume publicau rezumatul unui studiu care sugera efecte benefice ale terapiei hiperbarice cu oxigen asupra persoanelor cu tulburari din spectrul autist. Stirea, preluata in Romania din presa internationala, cu inexactitatile de traducere aferente, certifica, fara dubiu ca terapia cu oxigen are efecte benefice pentru copiii autisti, si daca acestea nu sunt validate stiintific, cel putin terapia in sine nu strica, deci merita incercata.
La nici o luna de la popularizarea respectivului studiu, realizatorii sunt acuzati de autoritati in domeniul autismului de conflict de interese, dupa ce s-a descoperit ca studiul care a costat 180.000 de dolari a fost finantat de o organizatie care se ocupa cu comercializarea camerelor hiperbarice – International Hyperbarics Association, organizatie direct interesata ca studiul sa aiba rezultate pozitive care sa determine cresterea vanzarii dispozitivelor. Potrivit primului studiu pe care il gasiti aici: http://www.biomedcentral.com/content/pdf/1471-2431-9-21.pdf, terapia cu oxigen ar putea ajuta copiii care sufera de autism, dupa 40 de ore de tratament constatandu-se efecte pozitive la nivelul interactiunii sociale si a miscarii ochilor.
Citand BBC, presa din Romania explica ca Pediatrii de la International Child Development Resource Centre din Florida au descoperit recent efecte pozitive imediate care se intregistreaza si in cazul copiilor care sufera de autism. Cei 60 de copii carora li s-a administrat tratamentul au aratat imbunatatiri comportamentale, in intelegerea limbajului si interactiune sociala, si capacitatea de a sesiza stimulii senzoriali sau cognitivi.
Efecte pozitive au fost inregistrate la 80% dintre copiii implicati in cercetare, 30% dintre acestia avand performante calificate de doctori ca fiind foarte bune. Coordonatorul studiului, Dan Rossignol declara: „Nu vorbim despre un tratament curativ, ci despre o modalitate de a imbunatati anumite functii si calitatea vietii in general”.
Terapia hiperbarica in tratamentul autismului a castigat popularitate in SUA, unde parintii pot deja achizitiona propria camera de depresurizare, unde se poate efectua procedura. Mai toate articolele se incheiau astfel: “Rezultatele studiului arata efectele tranzitorii ale tratamentului, urmand ca efectele pe termen lung sa fie confirmate prin studii ulterioare”. Dincolo de faptul ca nu exista absolut nici o garantie ca reluarea studiului ar duce la confirmarea efectelor benefice ale acestei terapii pe termen lung, formularea in sine era de natura sa dea sperante, nejustificate, parintilor copiiilor cu autism, atat de disperati incat sunt dispusi sa incerce absolut orice terapie despre care citesc in ziare, indiferent de riscuri. Si pentru ca terapia cu oxigen nu este prima gaselnita careia i se atribuie un iz de miracol, fiind precedata de tratamentul medicamentos cu un derivat al Prozac-ului si mai apoi de mitul administrarii fenflurominei – medicamente care dupa ce au fost ridicate in slavi s-a dovedit ulterior nu doar ca nu au nici un efect, ci ca au efecte adverse grave – de aceasta data comunitatea stiintifica a reactionat, incercand sa tempereze spiritele si sa arate ca terapia hiperbarica nu vindeca autismul. Astfel, intr-un alt articol, pe care il gasiti aici: http://sfari.org/news/experts-question-study-touting-hyperbaric-therapy-for-autism potentialele efecte benefice ale terapiei hiperbarice sunt contestate, realizatorii studiului dublu-orb – primul studiu controlat al terapiei cu oxigen in autism, sunt acuzati de conflict de interese.
Studiul a fost finantat cu 180.000 de dolari de International Hyperbarics Association, organizatie cu interese evidente in ce priveste demonstrarea efectelor pozitive ale acestei terapii, ceea ce obliga la repetarea studiului de catre experti independenti. Exista si probleme de metodologie, cea mai mare dintre ele fiind lipsa de obiectivitate a observatorilor studiului, spune expertul international Paul Offit, autorul cartii “Falsii profeti ai autismului”.
Acesta constata ca cercetatorii nu au controlat variatiile in cresterea presiunii oxienului administrat subiectilor. Alti experti, precum Richard Mills, directorul Reserch Autism trag un semnal de alarma: “Copiii autisti se confrunta adesea si cu alte probleme medicale, inclusiv neurologice, cum ar fi epilepsia, tulburarile de somn, deficiente motorii si senzoriale, asa ca e dificil de determinat cu precizie in ce cazuri terapia cu oxigen poate fi eficienta. Nu dorim sa minimalizam efectele acestui studiu, dar nu se poate spune in urma lui ca copiii autisti beneficiaza de pe urma terapiei hiperbarice, ci mai degraba ca copiii cu autism care au probleme si de alta natura ar putea benefica si de terapia hiperbarica” – diferenta importanta de nuanta.
La randul lui, Anthony Bailey, profesor de psihiatrie si seful Autism Research Group de la Oxford University, declara ca in studiile viitoare este important sa se foloseasca instrumente de diagnosticare mai puternice, concepute in asa fel incat sa inregistreze si cele mai mici modificari comportamentale in locul testelor generale care vizeaza functionarea subiectului per ansamblu.
Acesta atrage atentia si asupra faptului ca autismul este o tulburare pe viata si deci, un studiu care se intinde pe o luna este departe de a fi relevant. De asemenea, specialistii subliniaza efectele secundare ale terapiei cu oxigen, cum ar fi leziuni ale timpanelor, claustrofobia si intoxicatia cu oxigen, avertizand parintii sa fie realisti in ce priveste potentialul acestei terapii. “Terapia cu oxigen nu este SF, asa cum sunt alte tipuri de interventie. Este un pas in directia buna, insa nu este, pe departe, raspunsul universal”, spune Mills.
Ana Dragu