Zeci de hectare de vechituri, sute de mii de pantofi si bluze, pantaloni, caciuli si paltoane. Mii de metri patrati de antichitati, fiare, tablouri si chinezarii. Zeci de mii de oameni care cotrobaie printre ele, le intorc de pe o parte pe alta si negociaza la sange pretul final. Targul de la Negreni s-a extins anul acesta si mai mult – autoritatile locale spun ca marea piata creste de la an la an, iar, daca anul trecut au trecut pe aici 50.000 de oameni, de data aceasta numarul lor a crescut simtitor. Prilej numai bun pentru un candidat la prezidentiale sa-si faca aici aparitia, sa zambeasca si sa se fotografieze cu minori.
Micii sfaraie pe gratare, carnea se intoarce de pe o parte pe alta, fumul gros acopera valea, iar vocile vanzatorilor se aud din toate directiile: “5 lei, oricare la cinci lei”, “sosete, avem sosete”, “haide, doamna, sa te servesc cu ceva frumos”. Aici se vinde orice. Lenjerie second-hand, candelabre, cutite, haine, incaltaminte – hectare intregi de pantofi – ceasuri, pesti de televizor, prosoape, electronice si electrocasnice, costume traditionale, biciclete. Practic, orice au putut scoate comerciantii din case si intinde pe iarba deja uscata. Nu conteaza ca ofera spre vanzare lucruri vechi, ponosite, stricate ori prafuite. Si-au insirat pe bucata lor de targ orice poate scoate un leu din buzunarul vizitatorilor. Iar oamenii nu se sfiesc sa cotrobaie printre vechituri si sa incerce sa scada cat mai mult din pret.
“Caciula asta e 15 lei, dar ti-o las la 13, daca insisti. Mai jos nu merg, tre’ sa fac si eu un ban”, spune Cristi, un comerciant de 31 de ani.
Are trei tarabe mari, cu bluze, pantaloni, geci de iarna si caciuli si e ajutat de surorile si fratii lui sa faca vanzare.
“Anul asta e cel mai slab de cand ma stiu”, spune el, in timp ce-si numara banii. “Ieri am facut trei milioane, azi, pana acum, am scos cinci. Slab de tot”.
“Bagati-va incet”, urla fratele lui mai mic, de 14 ani, oricarui potential comparator care se apropie de standuri. Copilul e priceput – face clientii sa rada, sa se opreasca pret de cateva secunde si sa arunce un ochi pe mesele ticsite de haine.
Daca ai destula rabdare, in targ poti primi gratuit si sfaturi pentru o viata “asa cum trebuie”.
“Domnisoarelor, ascultati la mine. Sa va luati un barbat metalizat. Adica asa ca mine. De culoarea mea si cu sangele meu”, spune, sincer, Cristi.
Are o nevasta de 16 ani, a luat-o pe cand avea 13. Acum au trei copii impreuna si spune ca n-ar insela-o pentru nimic in lume, ca i-a daruit prunci. De prima nevasta s-a despartit exact din motivul asta.
“Nu-mi facea copii. Ce rost are viata fara ei?”, se intreaba el.
Povestile se schimba de la o taraba la alta. Daca la una te pricopsesti cu povete despre viata, la alta poti cumpara trei produse cosmetice la cinci lei, de la un baiat la bustul gol. Asa isi face el vanzare, alaturi de colegul sau, care se parfumeaza cu nonsalanta o data la cateva minute. Amandoi canta si danseaza – viata e minunata.
Pe langa ei, periodic, trece o femeie semi-dezbracata, cu handicap vizibil la una dintre maini. Plange si se caieste pentru cativa lei, cu capul in pamant si cealalta mana intinsa. Pentru ea, viata e un blestem.
Manelele canta din toate directiile. Tiganii, majoritatea dintre vanzatori, urla cat ii tine gura cat e ziua de lunga. Pretul afisat la taraba scade cu cativa lei doar daca intorci privirea spre produs, iar daca te opresti putin n-ai cum sa mai scapi dintr-o discutie profitabila pentru comeciant:
“Spune tu cat imi dai, mancu-ti sufletul tau. Eu atata cer, dar poate ne intelegem. Hai inapoi, iti las din pret”.
Pret de o secunda, harmalaia se opreste, apoi reincepe si mai galagioasa: uite-o pe Elena Udrea!
Candidatul PMP la prezidentiale, Elena Udrea, inconjurata de intreaga ceata locala a PDL Cluj se plimba pe strazile prafuite ale Targului de la Negreni. In dreapta ei, Emil Boc. Oamenii se inghesuie s-o vada pe faimoasa blonda “a lu’ Base”, sa vada cu ce e imbracata. Poarta niste balerini gri, destul de dezamagitor pentru cei care se asteptau sa-I vada tocurile cui pe tarana din balci. Are un zambet paralizat pe chip si intinde mana spre fiecare copil care ii iese in cale. Emil Boc se plimba incet pe langa ea fara sa scoata un cuvant.
Udrea se opreste si se pozeaza cu trecatorii muti de uimire.
“Te-a cunoscut, tu?”, se intreaba femeile cu parul mov care tocmai s-au tras in chip cu potentialul presedinte al Romaniei. “Nu stiu tu, dar a venit direct la mine”.
Ceata electorala se pierde printre tarabe, iar in spatele ei raman zeci de pliante in care Elena Udrea isi afiseaza o dantura alba, perfecta, deloc conforma cu realitatea – “Udrea presedinte!” – calcate in picioare de cumparatori, in goana lor dupa razatori ieftine.
