Clujenii se plâng că spaţiul verde din Cluj-Napoca este acoperit cu dalele lui Videanu. Vine Tarcea şi le spune, din faţa unui microfon prietenos, că, din contră, dala şi betonul, piatra cubică şi praful sunt frumoase, aduc răcoare vara şi gheţuş iarna (că tot nu s-a învrednicit municipalitatea să-şi onoreze promisiunile cu făcutul de patinoare). Mai dai o dungă cu verde şi ai şi suficient „Cluj verde” şi piste pentru biciclete – două într-una, cum s-ar zice.
Proiectele merg mai departe. Ecoul lui Boc, Dan Tarcea, ne spune că nemulțumirile oamenilor nu sunt fondate. Or fi fiind banii lor, dar estetica cheltuirii banului public aparţine municipalităţii.
„Toate aceste proiecte (malurile Someșului, parcul din spatele Teatrului Național – n. red.) nu sunt făcute de către noi. Sunt licitate și specialiștii vin și propun aceste proiecte, ele sunt avizate în diverse comisii din care fac parte și arhitecți din afara Primăriei municipiului Cluj-Napoca. Legat de Parcul Ștefan cel Mare, am citit și eu anumite comentarii ale clujenilor. Din punctul meu de vedere lucrurile nu stau așa pentru că noi acolo plantăm arbori suplimentari în zonă, discutăm de o zonă centrală. Așa cum știm din toate studiile care sunt, un arbore este echivalentul a 200 – 300 metri pătrați de gazon. Dacă discutăm de reducerea poluării, un arbore face mai mult decât 200 de metri pătrați de gazon. Am mers pe această varintă și ne-am propus ca până la finele lui 2030 să avem peste 100.000 de arbori plantați la nivelul municipiului Cluj-Napoca”.
Apoi dă exemplu despre cât de verde e iarba dintre pietrele cubice din Piaţa Universităţii.
„Ne dorim să avem un oraș verde, un oraș nepoluant și arborii sunt cei care ne ajută să facem aceste lucruri. Uitați-vă la arborii pe care i-am plantat pe aliniamentele străzilor, au avut o perioadă în care nu le-a mers foarte bine, dar au reușit să se aclimatizeze astfel încât astăzi să ne putem bucura de ei. Arborii din Piața Unirii, de pe latura vestică, la fel și acolo au fost la vremea respectivă foarte multe comentarii din partea unor clujeni că am distrus acolo o anumită zonă verde, dar uitați-vă astăzi ce frumos arată arborii care sunt pe latura vestică, este o oază de verdeață, este o oază de umbră. Până la urmă, aceste parcuri trebuie să fie folosite de clujeni. Dacă ele sunt doar pe partea de bibelou și se uită cineva la ele și nu calcă pe acolo, nu-și mai ating scopul pentru care ele au fost construite și făcute”.
S-au aclimatizat copacii, le merge bine, nu atât de bine ca „tigrilor de platan” cu care ne-a cadorist municipalitatea când a ales varianta cea mai ieftină de arbore „dân Canada”.
Cică un clujean, în trecere prin „Pădurea Clujenilor”, aude de după un pâlc de bălării cât casa: „Cu verdele în sus! Cu verdele în sus!” Curios, dă bălăriile la o parte şi-i vede pe Boc şi Tarcea plantând cei 100.000 de arbori. Iar Emil Boc îi citea de pe o hârtiuţă lui Tarcea: „Cu verdele-n sus!”