Lavanda, senzatia ultimilor ani in lumea culta, floarea parfumata adorata de toate „fashionistele” si laudata ca un miracol de adeptii curentului eco, creste de zeci de ani si in satele din Cluj si se poate cumpara la pret de nimic de unde nici nu te astepti. Ca o zana buna din povesti, tanti Ana le aduce doamnelor de la Cluj manunchiuri parfumate din gradina ei inca din tinerete.
Tanti Ana sta la vanzare in randul targovetilor clandestini din Piata Mihai Viteazul. Nu e in piata, ci la intrare, in sir cu alti vanzatori de lapte, busuioc, oua, vin de casa si multe altele, oameni prietenosi, gata sa se targuiasca si sa o ia la sanatoasa cu marfa cu tot in caz ca vine “vreo politie”. Langa pungute cu oua, radacini de hrean si fructe portocalii de catina, buchetele inmiresmate cu floricele violet stau trufas pe o ladita de carton pe care scrie “Levanda”. In timp ce lumea se perinda incolo si incoace prin fata ei, femeia mai leaga cate-un buchetel.
“Domnisoara scumpa, levanda se foloseste in haine, pentru molii. Se pune-asa intr-un ciorap, se se lasa intre haine. Ciorap de doamna. Naftalina are alt iz, florile noastre au miros placut, nu te-mbata de cap”, explica vanzatoarea.
O cucoana cu palarie alba se apleaca usor si roteste un buchetel, intreaba de pret si trece elegant mai departe, ca sa gasesca ceva mai ieftin. In cele din urma, un manunchi de lavanda se vinde cu un leu in loc de 2, taman cat era datoria femeii catre vecina de taraba, o doamna care vinde oua si lapte.
Ana Covaci si-a adus marfa tocmai din Mociu, are 77 de ani si vine la piata de cand era tanara, de 20 de ani.
“La inceput aduceam ce aveam mai mult: petrinjei, telina,marar, apoi am mai adus si altele. Levanda o aduc de mult, sunt doamne de la Cluj care o cumpara, acuma, de o vreme, mai multa lume stie de ea”, explica tanti Ana.
Femeia e sprintena, cu privire senina si mereu gata de un zambet, desi viata nu i-a fost usoara. Traieste dintr-o pensie de 400 de lei, de la „colectiva”. Sotul i-a murit in urma cu 20 de ani, iar baiatul ii este paralizat de 15 ani. Cei trei nepoti lucreaza si ei pe unde pot. Unul dintre ei s-a taiat la mana in timp ce taia lemne si, la scurta vreme, a facut si o infectie la ochi.
“I-au spus de la serviciu sa nu cumva sa spuna ca acolo s-a accidentat, acuma nu demult a venit de la spital de la Cluj, unde a lasat o gramada de bani”, povesteste tanti Ana.
Ca sa aduca lavanda la Cluj, batranica pleaca de acasa cu noaptea in cap, da pe autobus 7 lei incolo, 7 lei incoace si mai plateste uneori si o chirie la o doamna la Cluj, ca sa nu bata drumurile asa des. Cat a fost piata veche in Mihai Viteazul, cea in aer liber, a avut si ea o masa, ca oamenii, insa dupa modernizarea cu plasme si aer conditionat, nu si-a mai permis.
“Aveam de plata cat nu castigam si trebuia data, fie vindeam, fie nu. Nici aici nu-i bine, ca una-doua vin de la primarie si ne ia la intrebari. Vara asta o venit o politie si m-o amendat, 10 milioane am de dat. Nici nu stiu unde, bag sama ca la noi la sfat, la Mociu, m-oi duce sa ma interesez, Doamne stie”, isi spune oful femeia.
Vine soarele si tot randul de targoveti se trage cu marfuri cu tot un metru mai in spate, la umbra. Au si clienti, caci multi din cei care se duc la piata de dimineata dau o tura si pe la vanzatorii fara tarabe, oamenii amarati si muncitori din satele Clujului. Mirosul fermecator de lavanda persista in aerul inca racoros, iar buchetele movulii pe care tanti Ana le-a legat cu grija asteapta rabdatoare sa ajunga in dulapurile dichisite ale doamnelor din oras care le vor lua cu cei doi lei ceruti de batranica. Peste o ora, cand deja soarele e in crucea amiezii, sirul de vanzatori ambulanti nu mai e acolo, risipit de canicula sau de vitejia oamenilor legii.