Tacerea este o forta! Ea este incarcata cu energie pozitiva, cu atat mai evidenta cand dispar harmalaia si bruiajele zgomotoase. Spiritul nostru este insetat dupa liniste, are nevoie de spatii vaste pentru a putea respira. Neobstructionat de stridente zgomotoase, fiecare dintre noi poate reveni la sinele interior si la iubirea interioara. In aceasta liniste rezida divinul. Totusi, liniste inseamna mai mult decat a nu vorbi sa a nu te uita la televizor. Este o pauza pe care o iei fata de orice stimulare mentala, pentru a te adapa din fantana energiei interioare vii. A face din tacere o parte din rutina ta cotidiana este echivalent cu a te revitaliza.
Poluarea fonica
Probabil ca nu realizam pierderea de energie pe care o suferim din cauza poluarii fonice. In existenta haotica pe care o ducem, abia daca ne auzim pe noi insine vorbind, cu atat mai putin reusim sa asultam glasul fortei superioare. Sirene, boxe, pichamere. Viata noastra cotidiana este invadata de zgomot. Sunetul poate fi caracterizat printr-un camp energetic negativ la care reactionam. La nivel inconstient, ne inchidem ermetic in noi insine din punct de vedere energetic, in scopul de a ne apara. In loc sa fim deschisi, trecem prin viata fiind asurziti. Toate acestea presupun eforturi uriase. Linistea ofera un refugiu sanatos, ofera sansa de a ne vindeca. Oliver Wendell Holmes a exprimat corect acest lucru: “Tacerea vine sa vindece loviturile pe care ni le dau zgomotele.”
Chiar si vorbaria necontenita duce la scaderea nivelului de energie. Noi suntem invatati din copilarie sa nu ne simtim in largul nostru cand in jur nu se tace. O pauza in conversatie pare intolerabila. Ca si cand ar astepta sa-i vina randul, totdeauna se gaseste cineva care intervine in discutie pentru a intrerupe tacerea,a detensiona atmosfera. Vorbirea este o forma minunata de comunicare, totusi conversatia in exces este de natura sa ne amorteasca. Conspiratia societatii impotriva tacerii este contraintuitiva fata de nevoile noastre energetice.
Invata sa taci!
Exercitiul de spiritualitate desensibilizeaza cu delicatete starea de disconfort pe care o poti avea. Te ajuta sa vorbesti mai putin, sa te bucuri mai mult de energia pe care o degaja tacerea ca mijloc de usurare, ca spatiu in care iti poti aduna fortele interioare si disipa negativitatea. In compania prietenilor poti savura pauzele de conversatie si perioadele prelungite cand taceti impreuna. Acest nou stil de relationare cere schimbari.
Iata cateva dintre ele:
– Incepe prin a tacea cel putin cinci minute in fiecare zi, timp de o saptamana. Construieste treptat pornind din acest punct. Protejeaza in mod activ aceasta pauza, fiindca o furi prea usor. Programeaza-ti in agenda momentul exact si nu accepta nicio intrerupere. Fa din acest moment o clipa sacra, o pauza de la e-maill-uri, faxuri, telefoane. Aseaza pe birou / agata pe usa camerei un carton pe care scrie “Nu deranjati!” Daca ai copii, planifica-ti sa taci cat timp sunt ei la scoala, sau aranjeaza cu partenerul sau cu baby-sitter-ul sa se ocupe de ei. In felul acesta nu vei mai ciuli mereu urechea sa auzi daca mai au nevoie de ajutor din partea ta.
– Poti tacea la tine la birou, in timp ce schimbi pamantul la flori, sau cand admiri Calea Lactee. Poti programa sa taci perioade mai lungi de timp, fie singur, fie impreuna cu prietenii – insa, daca esti departe de nebunia din oras, totul devine magic. Nu trebuie sa resimti tacerea autoimpusa ca pe o botnita, sau ca pe ceva care te inhiba la nivel fizic. Intra in comuniune cu Spiritul in timpul plimbarilor matinale pe care le faci in parc, pe plaja sau in imprejurimile orasului tau. Fa orice ti se pare firesc, sau iti vine sa faci. Sezi. Mergi la plimbare. Cufunda-te intr-o cada. Tacerea este facuta sa purifice reziduurile negative ale existentei, astfel incat energia sa se poata calma. Daca dispare zgomotul care-ti distrage atentia, Spiritul poate fi perceput mai usor. Daca vrei sa reduci la tacere vocile din mintea ta, nu uita sa respiri si sa folosesti tehnicile de meditatie.
Rezistenta la exercitii
Exista o aversiune fata de tacere. In special la inceput poate parea ciudat sa nu vorbesti – te poti simti singur, nelinistit, incordat. Esti obisnuit sa fii permanent pe fuga. Mintea ta te cearta necontenit: “Pierd vremea. Am prea multe de facut.” Sau poate te confrunti cu temeri mai vechi. Aceasta nu este intuitia ta, ci mai degraba o reactie reflexa atunci cand patrunzi pe un teren necunoscut. Pentru mintea ta orientata spre indeplinirea sarcinilor, a pastra tacerea echivaleaza cu a pleca spre Timbuktu. Chiar persoanele care sunt deschise pot opune o anumita rezistenta la ideea de a tacea. Din clipa in care stii ca tacerea iti poate reface energia vitala, ea va fi intr-adevar refacuta.
Cand se incheie perioada in care ne-am impus sa pastram tacere, toata lumea are un aer revigorat, radios – nu supraincarcat de adrenalina, ci intarit de un foc interior.
“Niciodata nu am fost mai impresionata de forta tacerii, decat imediat dupa atacul asupra Turnurilor Worl Trade. Cateva zile mai tarziu, in semn de respect fata de cumplita pierdere de vieti omenesti, s-a cerut sa se tina un minut de reculegere, pe tot globul. Uitandu-ma in seara respectiva la televizor, am plans urmarind colajul de imagini de la montaj: membri ai Congresului, oameni de pe strada, multimile adunate in fata Palatului Buckingham si a Turnului Eiffel, cu toti pastrand tacere. Pe toate acele chipuri se citea tristete, dar si o dragoste profunda. Timp de saizeci de secunde, tacerea a amplificat bataile de inima ale omenirii.” (Judit ORLOFF, 2004)
.ro
Foto: www.sxc.hu