Va iubiti. Asata-i sigur! Numai ca vi se intampla, cateodata, sa va hartuiti reciproc pentru a nu stiu cata oara, pe aceleasi teme, probleme sau situatii cotidine care degenereaza in aceleasi vesnice dispute. Si uite asa, indoiala incepe sa va stranga inima ca intr-o menghina, in timp ce statisticile ranjesc si ele sumbru: un cuplu din trei sau doua, mai nou, divorteaza.
Nu acceptam intotdeauna ca vechile retete ale unei bune convietuiri maritale, care s-au transmis din generatie in generatie, si-au pierdut din eficacitate. Vremurile s-au schimbat, dar si partenerii din cuplu, barbatul si femeia. Miza “noului” cuplu este sa stabileasca un echilibru intre ego-urile acestora. Faptul ca nu reusim prea usor sa obtinem acest echilibru constituie cauza multor dispute obisnuite.
Sa nu uitam ca familia a fost si va fi mereu, in ciuda multor contestari, locul unde obtinem cele mai mari satisfactii si bucurii. Iata cateva reguli de aur pentru a valoriza institutia casatoriei si in zilele noastre si a evita neintelegerile cotidiene.
Banii
Nu e usor sa vorbesti de ei. Primul motiv de divort, banii, reprezinta un subiect major de disputa permanenta. Numai ideea ca doua persoane care se iubesc ar sta la socoteli si sa se targuiasca este dezamagitoare. Unii parteneri socotesc ca plateste mai mult decat ceilalti, altii se simt vinovati ca nu pot contribui la fel de mult la cheltuielile domestice.
In ambele cazuri. O anumita doza de resentimente se acumuleaza. Remediul este sa deschideti discutia. Faceti calcule pe hartie, socotiti cat castiga fiecare, stabiliti contributia fiecaruia la cheltuielile comune si impartiti ceea ce ramane in mod egal.
Iar daca femeia este casnica? Atunci dvs., ca barbat, nu uitati ca, chiar daca nu aduce bani in casa, ea are o contributie importanta in casa; face mancare, curat, are grija de casa si de copii. Cam cat v-ar costa asta daca ati angaja pe cineva? Mai bine nici sa nu va ganditi!
Cresterea si educatia copiilor
Este si ea o sursa a nenumaratelor conflicte, pentru ca trimite, inconstient, pe fiecare dintre parinti la modele de comportament pe care le-a invatat in familie si pe care tinde sa le impuna la randul lor, copiilor. Subiectul de sisputa este rolul tatalui in aceasta problema gingasa.. Exista o dorinta colectiva a femeilor de azi, ca barbatii sa devina tati cu “norma” intreaga. Numai ca femeile ar trebui sa-i lase sa descopere singuri calea de apropiere spre copilul lor.
In acelasi timp, insa, femeilor, le este de multe ori greu sa cedeze barbatului un rol principal intr-un domeniu pe care ele il considera de competenta lor. Si anume, educatia copiilor. Iar rolul de mediator i; joaca culpabilizandu-si partenerul. Si asta poate duce direct la conflict.
Treburile casnice
Am minti daca am spune ca barbatii nu s-au schimbat in acest domeniu. Nu spala ei de buna voie vasele? Nu gatesc ei cateodata cina? Ba da. Ba, stiu si cum sa se ocupe de copil. Totusi, anumite imagini arhaice raman neschimbate. Barbatul sutine in continuare ca rolul principal al femei este sa aiba grija de casa!, el socotindu-se doar un ajutor ocazional, caruia i se solicita sa contribuie “de buna voie” (mult mai usor de obtinut acest lucru prin dialog decat prin sarcasm).
Cum ar trebui sa mearga, de fapt, lucrurile? Ideal ar fi ca fiecare sa-si acorde o zi de repaus pe saptamana. Ceea ce inseamna ca barbatul va privi aceasta zi ca pe o responsabilitate ce face parte din norma sa intreaga de parinte (tata), iar femeile se vor simti mai putin indispensabile. Sau ca la o curatenie generala sa participe amandoi!
Timpul personal
Trebuie sa il aiba fiecare partener, dar nu in detrimentul celuilalt! In zilele noastre, femeile isi revendica acest drept, pana acum rezervat barbatilor, de a avea o viata persoinala, in afara cuplului si a familiei. Barbatii accepta in general acest lucru, chiar daca femeile destabilizeaza cu aceasta o ordine milenara.
De fapt, traim un paradox: femeile isi dezvolta partea masculina (autonomie, independenta, afirmare), cerandu-le, totodata barbatilor sa-si dezvolte partea feminina (sa fie mai dispusi la intimitate, sa spele, sa gateasca etc.). Din pacate, nici unii, nici altii, nu inteleg ca independenta si intimitatea nu se exclud una pe cealalata. Fiecare partener ar trebui sa isi petreaca timpul personal in mod indemendent dar si sa participe in activitati comune cu partenera sau cu intreaga familiei.
Cariera
Si in aceasta privinta, daca-l asculti pe celalalt, deja mai ai o sansa. Dialogul sincer poate fi de mare ajutor mai ales cand ii impartasiti necazurile dvs. de la slujba. In general, femeile sunt mai deschise la acest subiect; barbatii insa se incapataneaza prin… tacere. Cedand tensiunii si incercand sa-i usureze povara, femeia poate cadea drept tap ispasitor intr-o incercare subtila de a-l face sa se destainuiasca. Daca o face, ar trebui sa astepte putin pana se calmeaza sau se mai odihneste putin dupa ziua de lucru.
Si nu uitati ca il vfeti ajuta mult mai mult ascultandu-l, decat incercand sa-i propuneti solutii pripite problemelor sale. Iar barbatii, la randul lor, ar trebui mai mult sa incurajeze partenera in ascensiunea profesionala, chiar daca la un moment dat va ajunge sa aiba venituri egale sau mai mari decat ale lui.
Sexualitatea
Armonia sexuala este barometrul respectului de sine, dar si sursa multor neintelegeri. De ce? Foarte simplu! Deoarece erosul se hraneste din respectul de sine. A tine cont de momentele in care aceasta stima este pusa in pericol permite evitarea multor scandaluri.
Uneori, unul dintre parteneri respinge o partida de sex din motive puerile: s-a inervat pentru un lucru spus sau facut de el / ea; a vorbit urat sau nepoliticos; a refuzat sa ii indeplineasca o mica sarcina etc. De pilda, el o invita tandru la culcare; ea (agresiv), ii raspunde: “Sa-mi explici de ce te-ai purtat ca un idiot toata seara?” Greu in aceste conditii sa mai vorbim de un act de intimiate.
Schimbarea
Vrand-nevrand, in viata de cuplu si in cea din jurulu lui au loc schimbari care influenteaza partenerii. Apoi fiecare are ritmul si conceptiile sale despre viata, fiecare poate evolua in continuare. Orice complementaritate sau acceptare a schimbarii este benefica, cu conditia ca diferentele sa nu fie prea mari sau sau transformarile sa nu fie prea bruste.
Partenerii ar trebui sa se bucure reciproc de schimbarile benefice ale partenerului, care, de fapt, fac mai fericita si mai armoniosa viata cuplului. A accepta mereu schimbarea personala si cea din exterior este un semn de maturitate a casatoriei.
.ro