Sunt heterosexual și mă simt discriminat. Nimeni nu luptă pentru drepturile mele. Nimeni nu face campanii pentru mine. Nimeni nu mă pune pe panouri. De ce? Pentru că sunt hetero și trăim într-o lume în care nu mai e cool să fii hetero? O să ajungă să ne fie rușine să spunem că suntem hetero, ca sălbaticii. O să fim trimiși să stăm pe coji de semințe la colțul societății, dacă nu suntem fluizi, non-binari sau pansexuali.
A apărut în București o campanie care militează pentru drepturile LGBTI-știlor în vârstă. De pe un panou stradal ne zâmbește un bătrânel, genul care stă la o bere în fața blocului și face glume deochiate, care ne anunță că îl cheamă Lucas și că e gay. Prima problemă pe care o văd e numele.
De ce nu îl cheamă Vasile? De ce discriminăm numele românești? Apoi, în loc să trimită copiii să se joace la scara lor, ca orice pensionar român, domnul Lucas insistă să ne anunțe orientarea lui sexuală.
Pe un alt panou apare o pensionară simpatică, genul care se uită pe vizor și știe toate bârfele din bloc, care ne spune că o cheamă Maria și că e bisexuală. Aici nu s-a mai discriminat la nume, deși putea foarte bine să o cheme Scarlet, în spiritul corectitudinii politice. În loc să se plimbe pe la piețe, să găsească cel mai bun preț la castraveți, doamna Maria insistă să ne anunțe orientarea ei sexuală.
Campania se numește „Best4OlderLGBTI”, adică „Ce e mai bun pentru LGBTI-iștii mai bătrâni”, și are ca scop lupta împotriva discriminării bazate pe vârstă, orientare sexuală, identitate de gen, expresie de gen și caracteristicile sexuale ale oamenilor în vârstă. Campania este derulată de o serie de ONG-uri străine și este implementată în șase țări din Uniunea Europeană: Italia, Olanda, Grecia, Portugalia, Franța și România și este finanțată prin Programul „Drepturi, egalitate și cetățenie.”
Trăim într-o țară liberă, fiecare își poate exprima opiniile și orientările pe toate gardurile. Dacă tu, ca ONG, ni-l prezinți pe bătrânelul gay Lucas și ne spui că trebuie să-l acceptăm, ești liber să o faci. Iar societatea poate accepta mesajul sau nu, tot în spiritul libertății de exprimare. Sigur, e de dorit o societate deschisă, tolerantă cu toate minoritățile, dar nu le poți nega unor cetățeni dreptul să se revolte când o văd pe doamna bisexuală Maria.
Din păcate, nu trăim într-o societate deschisă, ci într-una conservatoare. O societate în care discriminarea e în meniul zilnic. Discriminarea rromilor, discriminarea femeilor, discriminarea săracilor. Poporul ăsta care discriminează tot ce prinde a devenit, brusc, super tolerant și singura categorie care mai era discriminată erau bătrânii cu altă orientare sexuală?
A fost plină țara de panouri care militează pentru drepturile grașilor și nu știu eu? S-au făcut campanii care susțin dreptul curvelor de a se bucura de viață și să nu mai fie discriminate pentru alegerile lor? Au acceptat românii că și rromii sunt oameni? Pare că singura noastră problemă în domeniul toleranței erau săracii bătrânei gay, care nu mai erau primiți la șah în parc pentru că au altă orientare sexuală.
O altă perspectivă este ultranișarea acceptării. Pe facebook poți să alegi din peste 40 de orientări de gen, când îți faci un cont. Apare câte o nouă orientare de gen în fiecare zi. De exemplu, persoane care se declară ursuleți de pluș și militează pentru drepturile lor sexuale. Și noi trebuie să acceptăm ursulețosexualii, în spiritul corectitudinii politice. Fiecare e liber să facă ce vrea, până când libertatea ta nu o jenează pe a mea. Dacă vrei să fii ursulețosexual, fii, dar nu-mi băga pe gât campanii care urlă „sunt ursulețosexual și vreau atenție!” Dacă facem o campanie de acceptare pentru toate orientările de gen apărute, o luăm razna.
Dacă am ajuns la campanii pentru bătrânii gay, ce urmează? O campanie care militează pentru drepturile lesbienelor care mănâncă doar paste integrale? O campanie pentru homosexualii care beau doar bere radler? O campanie pentru non-binarii care își zugrăvesc apartamentul în mov?
Trăim în minunata lume nouă, ne adaptăm la ea, dar hai să nu mai băgăm anormalitatea pe gât cu forța și să o prezentăm ca fiind normalitate cu drepturi suplimentare.
Sunt Răzvan Dragoș și sunt heterosexual, sper să nu mă judecați pentru asta.