De ce să strigi disperat pe facebook după ajutor, dacă după aceea refuzi comunicarea? Tot mai des asistăm la situații gen „Petrică și Lupu” în care se semnalează pe facebook cazuri disperate în care se cere ajutor de urgență, dar când vrei să ajuți ți se închide o ușa în față.
În cursul zilei de ieri am văzut un caz postat pe pagina de facebook a Oanei Mindruț, o voluntară din Cluj-Napoca. În postare de pe facebook era vorba despre o tânără mămică cu o fetiță de nici 3 ani, care trăiesc în condiții improprii. Dornici de a ajuta, am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe doamna Mindruț pentru a cere mai multe detalii. Dânsa ne-a spus că nu dorește să facă povestea publică, ci vrea doar să găsească un culcuș pentru mama și fiica ei. În momentul în care Oana Mindruț ne-a spus că nu dorește să facă povestea publică am spus că vrem să îi facem tinerei mămici buletin de Cluj pentru a putea merge în caz de urgență la medic (în postare fiind specificat că nu are), dar și aici ni s-a pus o piedică. Când am spus de buletin ni s-a transmis că acest caz este al unei prietene de-a doamnei Mindrut, fapt pentru care am fost puși în așteptare. Revenind cu un telefon, Oana Mindruț ne-a transmis că a dat mai departe numărul și a rugat persoana căreia îi aparține cazul să ia legătura cu noi. Am așteptat mai mult de 24 de ore și nimeni nu ne-a contactat pentru a-i putea oferi ajutor tinerei mămici. Cât ar trebui să mai așteptăm să putem oferi o mână de ajutor?
(Sursă foto: captură facebook-Oana Mindruț)
Acum ne punem întrebarea: De ce se face mare tam-tam pe rețelele de socializare cerând ajutor urgent pentru persoane nevoiașe dacă nu ți se permite să ajungi la ele? De ce când se găsește cine să ajute nu mai are pe cine?