Reportaj

Stefania Ferencz, "blonda lui Boc", are nevoie de sluga care sa-i deschida portiera cand vine la birou! VIDEO

Sa ai un job la care ajungi la orele amiezii. Sa ai loc de parcare preferential, in fata cladirii din centrul orasului, unde tu, imbracata in rochita vaporoasa, purtand tocuri cui, sa-ti parchezi masina rosie ca focul.

Sa ai un subaltern care nu doar ca te asteapta in parcare in fiecare dimineata pentru a-ti deschide portiera, dar te intampina cu o cana de cafea aburinda, numai buna de baut – fix asa cum iti place tie. Sa ti se deschida usile cladirii in care ai biroul preferential, pentru ca tu esti prea delicata ca sa pui mana pe clanta pe care au atins-o toti platitorii de taxe si impozite. E visul oricarei domnisoare care a realizat, la o anumita varsta, ca munca nu e pentru ea, ci pentru plebe. Ca ea a fost faurita, asa au decis sortii, sa aiba o sluga ce-i pazeste locul de parcare in fiecare zi, nu care cumva vreun neinitiat sa greseasca si sa o oblige pe ea, cea mai speciala dintre speciale, sa mearga mai mult de zece pasi de la masina proprietate personala la cladirea in care, zice lumea, munceste.

Daca pentru multe dintre femeile care isi tocesc coatele, isi distrug manichiura pe care probabil nu si-au facut-o niciodata la un salon si isi mananca nervii rabdand prea multe intr-o slujba la care continua sa se prezinte in fiecare zi, la 7 dimineata, doar de dragul copiilor, descrierea de mai sus pare deprinsa dintr-o carte science-fiction de prost gust, pentru o singura femeie din Cluj-Napoca ea e o realitate.

Stefania Ferencz, “blonda lui Boc”, femeia care l-a urmat pe primarul Clujului peste tot din 2000 incoace, are statut special in cadrul municipalitatii. Mana dreapta a primarului, cea care conduce in prezent Directia de Comunicare, Relatii Comunitare si Turism, e mai presus de orice regula, fie ea si de bun simt.

Timp de o saptamana, Ziar de Cluj a urmarit-o pe femeia pe care Emil Boc nu o lasa niciodata fara un post bine platit, de mai bine de 15 ani, indiferent ca el detine functia de primar, deputat  sau prim-ministru. Timp de o saptamana, Stefania Ferencz nu a ajuns niciodata la birou inainte de ora 11. Iar momentul in care isi face aparitia este, de fiecare data, unul special.

 

Cafeaua de la miezul zilei

 

Saptamana trecuta, masina ei rosie a intrat in parcarea de la Centrul de Informare pentru Cetateni la ora la care ajunge de fiecare data – undeva in jurul pranzului. In curte, Crina Ploscar, secretara ei si sotia soferului Gioni, soferul Primariei sau al lui Boc, o astepta cum o asteapta de multe ori in zilele in care Ferencz are bunavointa sa se prezinte la birou: cu o cafea aburinda in mana. Asta dupa ce a dat tarcoale prin parcare timp de 10 minute, asigurandu-se ca “sefa” are unde parca. Terenul trebuie pregatit in prealabil, asa cum se face pentru un VIP adevarat.

Apoi, ca un angajat umil care a ascultat pe repeat versurile lui Cheloo (“Sa ai un sef fara chef si o munca stabila. Sa ai o atitudine umila. Sa n-ai pareri sau idei, sa nu-ti doresti, sa nu vrei.”) ii deschide Stefaniei Ferencz portiera si ii inmaneaza cafeaua. Daca pentru orice martor la o asemenea intamplare, o asemenea imagine sfideaza limitele bunului simt, pentru sefa din Primarie nu e nicio rusine. Ea paseste cu tocurile cui din curtea municipalitatii tinandu-si capul sus.  

Scenariul de mai sus s-a repetat toate zilele in care Ziar de Cluj a urmarit-o pe Stefania Ferencz. In unele dintre zile, Crina Ploscar venea fara cafea, in unele dintre ele “blonda lui Boc” isi schimba locul de parcare. Dar povestea a ramas aceeasi, zi de zi. Cu 10 minute inainte de a ajunge sefa la birou, secretara iesea in curte si se asigura ca are unde sa parcheze. Politistul local ii intarea pozitia, in caz ca vreun necunoscator de cauza ocupa si ultimul loc de parcare pentru handicapati din curte. Stefania ajungea, iar subalterna ei, ca un sclav de pe vremea romanilor, ii deschidea portiera si-i cara plasele. Apoi ii deschidea usa cladirii in care are preferata primarului are biroul.

 

Blonda VIP

 

Taci, ca vine”, a suierat astazi Crina Ploscar catre politistul local care incerca sa goneasca un proprietar de limuzina care a parcat pe locurile de handicapati din curtea municipalitatii. Ea il stia pe barbatul in camasa si sacou turcoaz care a coborat din ea si statea acum la taclale cu un alt angajat al Primariei. “Lasa-l in pace”, i-a spus femeia, dand aprobator din cap. Adica nu e ilegal si nici imoral, atat timp cat “stii tu cine e”.

Soarele e sus deja. E aproape amiaza. Masina Stefaniei intra incet in curte, atentia se muta pe blonda, iar sacoul turcoaz e uitat cat ai clipi. Dupa cateva manevre de parcare, motorul se opreste. In tot acest timp, secretara sefei sta cuminte langa masina, asteptand momentul propice. Apoi deschide portiera. Dar blonda nu coboara imediat, ci isi muta poseta si plasele prin masina; secretara sta umila langa portiera deschisa si ii ia din lucruri.

Cu o atitudine de diva din revistele glossy, Stefania Ferencz, imbracata in albastru din cap pana-n picioare, coboara din masina. Arata ca o versiune veche a Elenei Udrea, cea neslefuita, de pe vremea cand adora sa pozeze sexy pentru ziarele de can-can si se impopotona cu blanuri, cizme albe trecute de genunchi si lanturi sute.

Isi aranzeaza parul si paseste apasat pe piatra cubica din Curtea Primariei, cu poseta in mana stanga. Dar in fata usii se opreste: femeia din dreapta ei, destul de batrana incat sa-i fie mama, intinde mana si-o deschide pentru ea.

Doamna director general a Primariei, Stefania ferencz, nu poate parca in parkingul primariei ca ii pica tresele de VIP. Asa ca are loc special dedicat.

 

Contactata, Stefania Ferencz, sefa  Directiei de Comunicare, Relatii Comunitare si Turism, a negat vehement acest scenariu.

Nu ma asteapta nimeni, doamna, sa imi deschida portiera. Daca o sun pe una dintre colege sa ma astepte, sa ma ajute cu ceva sau o trimit in alta parte cu o cutie, cu un dosar sau cu un material, fiti sigura ca nu ma asteapta nimeni sa imi deschida portiera. Daca eu sunt plecata la Primaria de pe Eroilor sau la una dintre Primariile de cartier si ma intorc si am o urgenta, sun si spun: te rog, ia dosarul asta si du-l pe biroul celalalt, fugi dupa asta in biroul unui coleg. Asta e singurul motiv, daca ma asteapta vreuna. Nu imi deschie nimeni portiera”, a declarat aceasta.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *