Curtea Constituțională a României a analizat astăzi o serie de excepții de neconstituționalitate ridicate în 2017 și 2018 pe articolul 139 alin 3 din Codul de procedură penală și articolul 11 alin 1 litera d din Legea SRI privind securitatea națională a României, care dădeau posibilitatea procurorilor să folosească ca mijloace de probă în dosarele penale orice date ieșire din operarea mandatelor de siguranță națională ale SRI și a decis că dispozițiile art.139 alin.(3) teza finală din Codul de procedură penală sunt constituționale doar în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului desfășurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr.51/1991, informează presacurata.ro.
Astfel, în urma deliberărilor, Curtea Constituțională a decis:
1. Cu unanimitate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.11 alin.(1) lit.d) din Legea nr.51/1991 privind securitatea națională a României.
2. Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.139 alin.(3) teza finală din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului desfășurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr.51/1991.
Aşa se face că datele din operarea mandatelor de siguranță națională de către SRI nu pot fi folosite în niciun dosar penal de către procurori sau de către instanțele de judecată.
Articolul 11 din legea SRI, prevedea la art 11, alin 1, litera d prevede că ”informațiile din domeniul securității naționale pot fi comunicate: organelor de urmărire penală, când privesc informaţiile privind săvârşirea unei infracţiuni” iar articolul 139 alin 3 din Codul de procedură penală prevedea, la Capitolul tehnici speciale de supraveghere sau cercetare- Supravegherea tehnică- ”Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.”
Potrivi ÎCCJ, în ultimii ani, numărul de mandate de siguranţă naţională ale SRI emise în ultimii ani a fost de 26.445, doar 2 propuneri ale SRI fiind respinse.
2009 – 3001 de MSN ale SRI
2010 – 3183 de MSN ale SRI
2011 – 3805 de MSN ale SRI
2012 – 3602 de MSN ale SRI
2013 – 3791 de MSN ale SRI
2014 – 2692 de MSN ale SRI
2015 – 2740 de MSN ale SRI, o propunere respinsă
2016 – 3660 de MSN ale SRI
2017 – 2661 de MSN ale SRI
1 ianuarie – 31 mai 2018 – 960 de MSN ale SRI, o propunere respinsă
Pe un MSN propus de SRI şi aprobat de judecători dedicaţi ai ÎCCJ, apropiaţi de SRI, nu se afla niciodată o singură persoană, ci câteva zeci.
Cifrele comunicate public de SRI nu se potrivesc cu cele ale ÎCCJ, SRI anunţând oficial că a cerut 28.784 de mandate de siguranţă naţională.
SRI a dezvoltat o industrie din mandatele de siguranţă naţională, restrângând fără indicii clare drepturile şi libertăţile a cel puţin sute de mii de persoane, în acelaşi timp punând în executare, printr-o portiţă a legii, care s-a dovedit ilegală şi neconstituţională, ca organ de cercetare penală, şi mandatele de supraveghere tehnică ale parchetelor.
Decizia revoluţionară 51 a CCR care a omorât relația ilegală SRI- Parchete, 16 februarie 2016: SRI nu are atribuţii de cercetare penală
După decizia 51 a CCR din 2016 prin care SRI nu a mai putut fi organ de cercetare penală, decizie care a rupt definitiv legătura dintre SRI și DNA sau parchete, aceasta este a doua decizie de referință a CCR cu impact asupra colaborării dintre SRI, DNA, parchete și instanțe, orice date din mandatele de siguranță națioonală devenind inoperabile legal în orice dosar penal și instanță de judecată.
În decizia 51, judecătorii constituționaliști au decis însă din 2016 că Serviciul Român de Informații, potrivit art. 1 și art. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 3 martie 1992, și art. 6 și art. 8 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 18 martie 2014, are atribuții exclusiv în domeniul siguranței naționale, neavând atribuții de cercetare penală.
”Redeschiderea” Cutiei Pandorei a SRI, în decizia CCR din 28 februarie 2018
Conform sursei citate, de altfel, şi în decizia 91 din 28 februarie 2018, CCR a susţinut că ”dispoziţiile legii privind securitatea naţională nu conferă calitatea de probă/mijloc de probă datelor şi informaţiilor rezultate din activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991„.
”Curtea constată că problema de constituționalitate ridicată de autorul excepției nu ține de modul de reglementare a dispozițiilor art. 11 lit. d) din Legea nr. 51/1991, ci de modul de reglementare a dispozițiilor procesual penale, eventual coroborate cu dispozițiile Legii nr. 51/1991, care însă nu au fost criticate în prezenta cauză”.
Nefiind criticată coroborarea dintre prevederile legii SRI și Codul de procedură penală în acea cauză specifică, CCR nu a putut să se pronunțe pe deplin pe datele din MSN puse în executare de SRI şi folosite ca mijloace de probă în dosare penale. Însă a susținut atunci şi următoarele:
”Având în vedere aceste aspecte și caracterul intruziv al măsurilor de supraveghere tehnică, Curtea reține că este obligatoriu ca aceasta să se realizeze într-un cadru normativ clar, precis și previzibil, atât pentru persoana supusă acestei măsuri, cât și pentru organele de urmărire penală și pentru instanțele de judecată. În caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea încălcării într-un mod aleatoriu/abuziv a drepturilor fundamentale, esențiale într-un stat de drept, privind viața intimă, familială și privată și secretul corespondenței. Este îndeobște admis că drepturile prevăzute la art. 26 și art. 28 din Constituție nu sunt absolute, însă limitarea lor trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, iar gradul de precizie a termenilor și noțiunilor folosite trebuie să fie unul ridicat, dată fiind natura măsurilor intruzive reglementate (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, precitată, paragraful 48). ”
Decizia CCR, 4 februarie 2020, ”Nucleara”. Decesul MSN ale SRI în toate dosarele penale. Definitivă și general obligatorie
Decizia 51 a CCR din 2016 nu s-a aplicat cauzelor definitiv soluționate ci doar tuturor cauzelor aflate pe rolul instanțelor, putând servi ca temei de revizuire, cauzelor în care au fost ridicate excepții de neconstituționalitate, înaintea publicării deciziei 51 în Monitorul Oficial și pentru viitor, menținându-și caracterul erga omnes/ ”care privește pe toată lumea”.
Prezenta decizie a CCR, a unicei autorități de jurisdicție constituțională din România, din 4 februarie 2020, la 4 ani după decizia 51 din februarie 2016, este definitivă și general obligatorie pentru orice autoritate și instituție a statului român.