Mămica unui copil în vârstă de 2 ani a scris un memoriu în care descrie condițiile mizerabile de la Pediatrie I de pe Moților. Femeia a ajuns cu copilul la spital, cu febră. Medicii l-au internat pe cel mic, iar acela a fost momentul în care a început „spectacolul mizeriei”.
„Odată cu intrarea în Pediatrie 1 începe spectacolul mizeriei clădirii și al saloanelor destinate micuților copii, cât și spectacolul mizeriei umane. Etajul 3, salonul 34: o hală mare, cu tavanul plin de igrasie, pereții îngălbeniți, ferestrele șubrede de lemn, șase paturi de fier rece și scorojit, însoțite de saltele încremenite în care erau primite mamele și copiii acestora. Pătuțuri destinate copiilor era unul singur din fier obosit de vremuri, cu niște gratii mai sinistre decât cele ale închisorilor, dar nici aceste gratii nu funcționau încât să îți poți lăsa copilul în siguranță până mergi la baie, așa că mama trebuia să rabde să nu-i crape vezica până vine vreo bunică sau tatăl în vizită să o scutească pentru un minut, lăsând copilul în grija lor. Condamnarea neodihnei este evidentă: un jumătate de metru împărțit între mamă și copil în patul groazei. Din hala mare și sinistră care se vrea a fi un salon destinat micuților se face intrarea în toaleta la fel de mizeră. Din toaletă există o altă intrare directă într-un alt salon care era în renovare. Aici se vospea de zor pereții cu vopsea de ulei, mirosul puternic și toxic asfixiind pacienții din salonul în care ne aflam și noi. Copilul meu plângea mereu deoarece îl usturau ochii de la vaporii vopselei, un alt factor care înrăutățea starea acestuia pe lângă toate celelalte probleme existente deja”, a scris femeia.
Mama copilului a remarcat și faptul că pacienții erau puși în salon la grămadă, cu patologii diferite: amigdalite/ viroze cu eterocolite și cu probleme neuropsihice. Deci, sunt șanse foarte mari ca un pacient să ajungă la spital cu o boală și mai ia vreo trei-patru.
„Dincolo de toate aceste probleme, sunt internați copii și mame ai străzii, fără apă curentă, bătuți de soartă să trăiască în corturi sau case de chirpici, în condiții de neimaginat. Aceste persoane sunt aduse direct în salon, cu hainele de stradă, cu mirosul greu al hainelor, fără a li se face o dezinfecție/ o deparazitare/ igienizare și fără să li se ofere o amărâtă de pijama ca să poată intra corespunzător într-un salon cu copii bolnavi. Vă imaginați cum dansează microbii și virușii în acest Salon al condamnarii la boală?! În loc de un mediu steril, spitalul te așteaptă cu multe alte boli cadou!”, a mai scris mama copilului.
Nici atitudinea medicilor nu este departe de mizeria din clădire.
„Apare în salon o doamnă cu un pas grav și sigur, era doamna doctor Cătălina Mărgineanu. Prima privire, prima aroganță: „- Doamnă, credeți că eu îl pot consulta dacă îl hrăniți acum?” – de frica acelor, a perfuziilor, a medicamentelor, copilul era refugiat la sânul meu. Inevitabil apare întrebarea: se poate ca un medic pediatru să nu cunoască rolul alăptării?? Se poate! Ei bine, doamnă doctor, sânul este pe lângă sursa de hrană, sursă de alinare, de protecție, de apărare în fața necunoscutului, a fricii. În cele din urmă, consultul se efectuează, la finalul căruia nu primesc prea multe explicații, aș fi vrut să știu de ce temperatura persistă totuși atâtea zile, cum i se pare starea copilului, cum premeditează evoluția acestuia. Probabil sunt asșteptări prea mari din partea unei mame speriate când își vede puiul suferind. Dar de unde să știe doamna doctor ce simte o mamă!?”, a mai scris femeia.