Am și eu o întrebare: Cine se luptă cu pandemia în România, nu cumva și băieții și fetele care fac obiectul și subiectul a 56 de dosare de corupție la nivel înalt în sănătate, între 2015 și 2020? Să ne mai mirăm că au avut tupeul să ceară IMUNITATE pe achizițiile făcute în perioada de stare de urgență?
Să nu ne mirăm.
Despre terenul de joc al Sănătății românești știm că este praf și pulbere, cu găuri și lipsuri. De ani de zile se bocește că există o subfinanțare, când, în realitate, vorbim despre un monopol al statului pe banii contribuabililor.
Monopoulul este toxic și duce la lipsă de competiție și calitate. Monopolul favorizează incompetența – doar pe funcțiile bune de făcut nimic (dar de produs șpagă) se fac, prin numiri politice, fidelizările. Așa ne-am procopsit cu politizarea și distrugerea Sănătății, nu cu eficientizarea acesteia.
Distrugerea sistemului de sănătate din România a început în urmă cu mulţi ani, când în familile viitorilor miniștri ai Sănătății s-au născut niște Daniela, Dănuț, Eugen, Francisc, Ion, Ștefan, Hajdu, Adriean, Neluțu șamd. Cine şi-ar fi închipuit în acele vremuri că va veni Revoluţia şi că fetiţele și băiețeii aceia plăpînzi, sensibili şi predispuși la boli vor ajunge într-o bună zi miniștri?
Nimeni.
Nici că nefiind lăsați să se joace cu păpușele și soldăței, sau șotron și fotbal în curtea școlii, că erau ținuți cu nasu-n carte să învețe să nu mai fie bolnăvicioși și plăpânzi, atunci când au ajuns miniștri au ales și au fost lăsați să se joace cu sănătatea românilor.
Și s-au jucat. Numai procurorii DNA au identificat cinci jocuri preferate în care ȘPAGA este singura regulă: achiziții publice, servicii medicale, bugetarea unităților spitalicești, accesul personalului în sistemul medical și autorizarea farmaciilor.
Citez dintr-un raport-sinteză făcut pe 41 de dosare de corupție din domeniu Sănătății deschise în perioada 2015-2017: „Similitudinea modurilor de operare identificate, indiferent de tipul de unitatea medicală unde fapta a fost descoperită, ne demonstrează faptul că aceste practici sunt cunoscute de către firme și sunt o condiție asumată a obținerii/derulării optime a contractelor. Banii primiți ca mită provin tot din bugetul spitalului, valoarea contractului fiind «suplimentată» astfel încât să permită acordarea comisionului”.
Banii alocați Sănătății au fost dintotdeauna puțini – dacă atunci când vorbim despre miliardele de euro neantizate fără a se constata nimic: nici eficiență, nici îmbunătățire de sistem, doar hoteluri și sanatorii, putem pronunța cuvântul “puțin”. Și-atunci, știind că sistemul nu nu funcționează eficient, de ce să ceară oricine bani mai mulți – doar pentru a perpetu proastele obiceiuri ale șpăgarilor pe banii celor care-și plătesc obligațiile?
Citez din raportul-sinteză menționat: „Au fost identificate mecanisme de fraudare a banului public în toate etapele caracteristice procesului de achiziție publică, respectiv în planificarea achiziției, în tribuirea contractului și în executarea acestuia. Prejudiciile aduse instituțiilor publice prin subcontractări/achiziții succesive sunt de sute de mii de lei. Acestea reprezintă sume cumulate pe parcursul lanțului contractual, instituția suportând o valoare a serviciilor/lucrărilor majorată în mod artificial, uneori plătind prețuri de zece ori mai mari decât prețul de achiziție inițial”.
Că miza este, după cum vedem din dosarele penale (deschise cândva, închise niciodată, sau numai când ”se dă liber”): cine fură și împarte ce se fură din banii Sănătății? Partidul care pune ministrul, sau partidul care numește pe şeful Casei de Asigurări de Sănătate? Căci hoţii nu cunosc decât două posibilităţi: ministerul să controleze CNAS-ul (adică să împartă prada) sau CNAS-ul să fie independent (adică prada să se ducă numai la unii).
Nimeni n-a vrut până acum să reglementeze piaţa, pentru că niciunul din aceşti așa-ziși experţi, manageri, gestionari şi moralişti de serviciu nu se gândeşte decât la interesul său.
Citez din nou: „În ceea ce privește situația angajării în spital a personalului, fraudarea angajărilor s-a realizat atât la recrutarea și selecția din sursă internă, cât și din sursă externă”.
Prin urmare, la împărţeala portofoliilor din orice coaliţie de guvernare, fără controlul CNAS, ministeriatul Sănătăţii n-are nici un haz.
Să nu uitați că, între 2018 și 2020 au fost prinși și (chipurile) sunt în curs de condamnare 15 înalți demnitari și mari șefi din sistemul de Sănătate. Nu uitați nici faptul că a fost nevoie de cinci ani pentru ca Dragoș Poteleanu, șeful Casei de Asigurări de Sănătate din Constanța, să fie trimis 6 ani la pușcărie pentru că a primit vreo 110.000 de euro mită de la clinici private (care l-au și denunțat) ca să le mânărească contractele de servicii medicale.
Nici nu mai vreau să-mi aduc aminte de cei care, ca Beuran, Oprescu, Lucan șamd, au scăpat sau sunt pe cale să scape. Justiția e vigilentă când nu i se spune să doarmă.
Vorba lui Friedrich Engels (dintr-o scriere din ianuarie 1846): “Românii sunt un popor fără istorie, destinați să piară în furtuna revoluției mondiale. Dispariția lor de pe fața pământului va fi un pas înainte”. (Asta e pentru iubitorii de comunism).
Și, gata!