Uncategorized

Singura Gospodina din Cluj inca serveste "cremvusti" si suc la tec

Va mai aduceti aminte de unitatile Gospodina? Acele magazine care se gaseau la orice colt de strada in Epoca de Aur, infiintate tocmai pentru a veni in sprijinul femeilor muncitoare, unitati de unde oamenii isi luau mancare sau semipreparate. Dupa schimbarea de regim au disparut incet, o data cu aparitia magazinelor si a supermarketurilor pierzandu-si utilitatea. La Cluj, insa, din cele noua unitati, odinioara pline de muncitori flamanzi, una singura a trecut de proba timpului.

Este si acum pe Calea Motilor, unde se afla si in urma cu mai bine de jumatate de secol. Administratorii localului au facut anumite schimbari de-a lungul timpului, specificul a ramas, insa, acelasi. Poate ca acesta este secretul longevitatii, “servirea ca pe vremuri”, dupa cum recunosc cele doua vanzatoare cu bonete rosii pe cap.

Capsula timpului cu miros de mici

La orele amiezii, locul e ticsit de oameni infometati. Toti mananca mici. De altfel, meniul fiecarei zile este compus din mici si carnati. Din momentul in care deschizi usa si calci pe linoleul lucitor de pe podea, doamnele te intreaba amabile cati mici sa iti prajeasca pe aragazul din spatele tejghelei. Se mira cand aud ca vrei sa bei doar o cafea “expresso”, dar te servesc cu zambetul pe buze. Le place meseria pe care si-au ales-o si se mandresc ca lucreaza la singura “Gospodina” care mai functioneaza.

“Inainte nu era asa aici. Ne aduceau mancarea gata facuta si se manca in picioare. Dupa revolutie, s-au inchis celelalte unitati, a trebuit sa mutam tejgheaua si sa ne facem baie”, ne-au povestit vanzatoarele.

De atunci, s-a amplasat si aragazul cu hota, unde se prajesc micii si carnatii din meniul lipit pe faianta. Optiunile nu sunt prea variate: se mai servesc “cremvusti”, ceai, suc la tec, ciocolata calda sau vin fiert. Pe rafturile pe care stateau odinioara conservele de peste si salata de vinete sunt cateva cutii de ciocolata, saratele si sucuri acidulate.

Cum toata lumea stie ca micii nu au gust fara bere, langa casa de marcat sunt insirate cateva sticle. Marfa serioasa e in frigiderele din spatele tejghelei, acolo unde este si un telefon public cu cartela, care chiar functioneaza. Probabil este cel mai curat si mai ingrijit telefon public din oras.

Nostalgie si mustar

De cele mai multe ori, toate cele sase mese din incinta sunt ocupate, dar ti se ofera oricand un scaun liber si companie.

“Vin multi oameni de la tara, care au programari aici la spital si vor sa manance un mic in oras, asa cum faceau pe vremuri. Nu au bani sit imp sa mearga la restaurant si s-au obisnuit sa vina la noi. Avem clienti fideli, care nu isi fac programarile la spital in zile de post, miercurea si vinerea, ca sa poata manca aici niste mici”, ne-a dezvaluit femeia mai in varsta, pe care o recunosc cu drag clientii casei.

Cu noi la masa sta o doamna micuta si cocheta, care nu ezita sa ii faca un compliment in pauza dintre mici.

“Aratati bine, doamna, ati slabit de cand nu v-am mai vazut”, ii zambeste vanzatoarei cu vechime.

De altfel, clienta a venit pana aici din Marasti, numai ca sa manance doi mici.

“Mi-a fost pofta si am ajuns in 7 minute, circula bine autobuzele”, spune aceasta in timp ce impacheteaza ultima imbucatura de mic intr-un servetel.

“E pentru catelul meu, l-am salvat de la ecarisaj. Acum o sa ma simta ca am mancat si va trebui sa ii dau. Platesc intretinere pentru el, ca pentru o persoana, dar nu-mi pare rau”, a spus aceasta dupa ce a bagat micul in buzunarul hainei de blana.

Nu doar cainele femeii va simti mirosul de mici, ci absolut toata lumea. Tot localul miroase a prajeala, chiar si cand aragazul a fost de mult oprit. Asta nu ii impiedica insa pe clientii fideli sa revina.

“E de mult deschis magazinul, de foarte multi ani. Chiar saptamana asta a fost aici un barbat care avea 90 de ani si spunea ca venea cu parintii la Gospodina cand era mic”, ne spun ele, impresionate.

Chiar daca nu mai are faima de alta data, Gospodina are inca succes. Mesele sunt ocupate mai mereu, fie de clienti noi, fie de nostalgici ai Epocii de Aur.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *