Fiecare companie energetică aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de afaceri va fi obligată să adopte până pe 15 iunie 2020 un plan de investiții pe următorii cinci ani, se arată într-un ordin semnat de ministrul Virgil Popescu, obținut de HotNews.ro. Dacă strategiile de investiții nu sunt realizate sau adoptate, managerii companiilor pot plăti cu funcția. Unele dintre companiile energetice de stat au profituri foarte mari, însă lipsesc investițiile. Contactat de HotNews.ro, ministrul Virgil Popescu a spus că vrea să știe cu ce se ocupă Hidroelectrica sau Romgaz.
Bă, ministre, râzi de noi? Cum adică cu ce se ocupă Hidroelectrica şi Romgaz? Cu slugărirea, pe banii fraierilor de români,a băieţilor deştepţi din energie. De 30 de ani o fac, sub fiecare partid politic care s-a perindat pe la guvernare!
Cum vă mai ziceam (citez): Romgaz – companie a statului, pierde cam 800 de milioane de euro pe an. De ce? Deoarece statul îi impune să vândă gazul la jumătate de preț. Când consumul de gaze este mic, cumpără toată lumea gaz ieftin de la stat. Când consumul este mare, gaz ieftin cumpără (chiar și din pârnaie) numai Ioan Niculae, care a știut şi mai ştie (mai ales pe vreme de COVID-19) să șantajeze, că-i dau faliment toate combinatele chimice. Cum politicienii români, aflați într-o campanie electorală permanentă, numai de oameni pe drumuri nu au nevoie, Ioan Niculae a fost salvat de fiecare dată. De aceea, miliardarii de Top din industria chimică românească înregistrează datorii de 531 milioane de lei către Romgaz (jumătate de an de ars gaz ieftin în sectorul de resort) – și nici nu-și plătesc, dar nici nu au de gând să-și plătească, datoriile. Că le plătesc românii.
Din apă – dacă plouă, se face curent ieftin (și, mă rog, inundații – dar din acestea câștigă alții, este o altă poveste, pentru altă dată). Chestia cu făcutul curentului ieftin din apă de ploaie o știu bine băieții care căpușează Hidroelectrica. Care, atunci când își fac calculele nu includ în bilanț valoarea mare a investiției inițiale și nici profitul enorm pe care aceasta (investiția) ar fi trebuit să-l aducă după amortizare. Cât pierde Statul român? Între 500 și 600 de milioane de euro pe an – în funcție de cât plouă. Beneficiarii sunt aceiași „băieţi deştepţi”. Hidroelectrica livrează curent în flux constant (în bandă). Asta, permanent, indiferent dacă mai este apă în lacul de acumulare sau nu. Hidrocentralele acoperă doar vârfurile de consum, dar băieții deștepți, în colaborare cu cei proști, au semnat contracte reciproc avantajoase. Hidroelectrica semnează că dă curent cu 30 de euro/megawatt, continuu, oră de oră/ceas după ceas. Că plouă, că nu plouă. Când se termină apa din lac, băieții deștepți se uită nervos la cei proști: “domnu’, am contract”! Așa că băieții proști pun mâna pe portofelul Hidroelectricii și se duc la shopping la Termoelectrica de unde cumpără, că-i supra-ofertă, curent cu 60 de euro/megawatt să-l poată onora pe cel de 30 de euro/megawatt.”
Păi să nu înjuri? În România persoana care nu a învăţat să înjure ar trebui să fie încadrată într-o formă de handicap psihic. Că doar înjurătura ne ridică, tot ea ne coboară, ea ne dă şi drept de viaţă şi tot ea ne-o omoară.
Putem să înjurăm când ne supără cineva sau ceva; să înjurăm când ne place sau displace ceva; să înjurăm în loc de salut, de admiraţie sau chiar de mirare… Să înjurăm cu admiraţie: “ai, să-mi bag (BIIIIIIIP!) picioarele… ce deştept, ce fain, ce înţelept, ce mişto, ce bunăciune” şamd – dar să ne plătim întocmai şi la timp taxele şi impozitele.
Să se poată face investiţii şi la băieţii aceia deştepţi de la Romgaz, Romsilva, Transgaz, Hidroelectrica, Transelectrica, Lignit, Huilă, sol, subsol, aer şi fraier. Investiţii în postul negru în care tocmai ce au intrat: bani negri, icre negre, vin negru, brânză mucegăită, pâine graham…
Şi, gata!