Cine nu-l cunoaște pe Ion Cristoiu? Maestrul. Analistul pământului. Jurnalistul, formatorul de opinie care de 30 de ani ne ghidează prin, cum ar zice Ion Iliescu, „meandrele concretului”. Comentatorul cu judecăți de valoare. „Prorocul” și analistul care ne spune ce și cum va fi sau nu va fi. Și nu în ultimul rând, redactorul șef căruia i-a scăpat din coteneață găina care a născut pui vii. În cei 30 de ani de când ne-a spus despre toți și toate câte-n lună și stele, a „omis” să ne povestească despre colaborarea lui cu Securitatea. Despre cum a fost el sursa „Coroiu”. A avut o bună ocazie să se spovedească, la începutul anilor ’90, când toată lumea întreba pe toată lumea „Ce-ai făcut înainte de ’89”. Mulți au recunoscut. El nu. Dar aceia erau bărbați, nu tufe de Veneția.
Trist este că nici după ce a fost dat în vileag de istoricul și cercetătorul Mădălin Hodor, care l-a dibuit pe o listă cu foști colaboratori ai Securității, nu recunoaște. Cu dovada în față, „titanul” din Găgești ține capra de coarne și jură că-i șută.
Într-un interviu acordat newsweek.ro maestrul o dă pe semantică: „Eu nu cred că cei de pe listă sunt colaboratori ai Securității. Bănuiesc că era o listă făcută de tâmpiții de la Securitate, unii erau istorici, pe ideea că la cine am putea apela pentru a scrie împotriva maghiarilor… Surse nu înseamnă informator al Securității. Informatorul este cel care semnează un angajament, este plasat într-o anumită lume și de acolo toarnă diverse persoane. Sursa poate să fie și un tip care se prezenta sub acoperirea de nu știu cine și mă întreba pe mine în legătură cu… mă întreba „ce părere aveți despre Corneliu Vadim Tudor”, iar eu răspundeam că e un bou. Apoi, acela scria că Cristoiu a zis că Vadim Tudor e așa”. Ce vorbești maestre? Zău așa, iar ne aburești? Ai fost dar n-ai fost, erai și nu erai.
Ia să vedem noi ce și cum e cu semantica aia, cum sunt definiți informatorul, sursa și angajamentul de „Indexul de termeni şi abrevieri cu utilizare frecventă în documentele Securităţii”:
INFORMATOR – „Persoană cu aptitudini şi disponibilităţi pentru culegerea de informaţii şi care, în mod organizat, conspirat şi secret culegea date de interes pentru Securitate, transmiţându-le ofiţerului sau rezidentului şi acţionând sub îndrumarea directă a acestuia. Informatorii erau introduşi în reţea (informativă, nu electrică – n.a.) după un studiu prealabil…”
SURSĂ – „Termen generic care desemna o persoană inclusă în reţeaua informativă sau care furniza informaţii Securităţii. În situaţiile în care se preluau informaţii de la persoane neintroduse în reţea, dar contactate de ofiţer în virtutea funcţiei pe care o deţineau sau a atribuţiilor de serviciu, apare şi în varianta „sursă oficială”, respectiv, „sursă neoficială”
ANGAJAMENT – „Document scris prin care o persoană se obliga să furnizeze, în mod organizat, conspirat şi secret, date şi informaţii de interes pentru Securitate. Prin semnarea Angajamentului se oficializa statutul de colaborator (informator…) pe care o persoană îl prelua de bună voie sau prin constrângere… Circumstanţele în care era semnat angajamentul de colaborare cu Securitatea se consemnau detaliat în rapoartele ofiţerilor. De regulă, o dată cu semnarea Angajamentului sursa prelua şi un nume conspirativ, pe care îl putea stabili de comun acord cu lucrătorul de Securitate. În cazurile în care persoana ezita să semneze acest document, sau respectarea textului standard era contraindicată, recrutarea se putea finaliza şi în lipsa Angajamentului scris… ”.
Una peste alta, ne dă așa: sursă = termen generic care desemna o persoană inclusă în reţeaua informativă sau care furniza informaţii Securităţii = informator = persoană cu aptitudini şi disponibilităţi pentru culegerea de informaţii, introdusă în rețeaua informativă = un nume conspirativ, cu sau fără Angajament = „Coroiu”.
Așa că mai ușor cu semantica pe scări, maestre. Mai bine ia o pauză, pune-ți ceva cenușă în cap, retrage-te la Găgești, bucură-te de pensie și lasă-ne pe noi în pauză. Că destul te-ai aflat în treabă și ne-ai zăpăcit de cap cu analizele tale.