Interacțiunile de care au parte tinerii actori în școala românească de teatru și film sunt adesea alterate de sexism, misoginism, hărțuire sexuală, umilire, crearea unui climat de frică, șantaj emoțional, de instituirea unor ierarhii folosite de cei din vârf ca să-i manipuleze și domine pe ceilalți, de cultul personalității, între altele – se arată într-un material documentat de scena9.ro.
Artiștii de la Reactor de Creație și Experiment Cluj lucrează acum la proiectul Zona de siguranță, în care investighează abuzurile din lumea artelor prin crearea unui spectacol și a unei campanii de informare în trei episoade „prin care încercăm să oferim studenților câteva instrumente de recunoaștere și denunțare a abuzului în mediul universitar cu profil artistic”.
- Primul episod al campaniei poate fi deja vizionat, iar cel de-al doilea va fi disponibil de mâine, anunţă sursa citată.
Mărturiile de mai jos sunt ale unora dintre tinerii artiști, studenți sau absolvenți ai Universității Babeș-Bolyai din Cluj, care au fost intervievați în cursul documentării pentru spectacol, cărora li se alătură absolvenți ai UNATC. Numele victimelor și ale abuzatorilor au fost anonimizate. Am considerat că este mai important abuzul ca fenomen, cu identificarea tiparelor de comportament toxic și a vulnerabilităților de reacție, decât acuzațiile nominale care riscă, pe de o parte, să genereze răzbunări, iar pe de altă parte, să valideze ideea eronată că ar exista doar cazuri izolate. Pentru igienizarea mediului artistic de lucru, primul pas este denunțarea abuzurilor. Următorii țin de crearea unor proceduri clare și funcționale de sancționare a abuzatorilor, susținerea victimelor, instituirea și aplicarea unor coduri etice. Speranța unei reformări morale a lumii artelor pare să vină, după cum se vede din mărturiile de mai jos, de la tânăra generație.
Fericirea de a fi student la teatru
„La începutul anului întâi am fost nemaipomenit de fericită că am intrat la actorie”, zice A. Așa încep toate poveștile despre abuzurile din teatru, cu un idealism care va fi făcut țăndări în școală. „Zâmbeam întruna. La un curs, în timpul unui exercițiu de mers în spațiu, unul dintre profesori a aruncat brusc în mine cu un flacon de apă, pe jumătate plin. Nu-mi amintesc dacă m-a nimerit sau nu, dar mi-a spus că dacă o să zâmbesc în continuare, mă dă afară. Evident că mi-a dispărut zâmbetul. Colegii nu au reacționat, toată lumea a continuat exercițiul, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. După incident, mi-a fost frică de acest profesor, de faptul că în orice clipă ar putea zbura spre mine vreun obiect, dacă ceva nu va fi conform așteptărilor lui. Și alți colegi mi-au povestit despre obiecte care zburau spre ei la cursuri. Este o metodă „pedagogică” răspândită de instruire a actorilor”.
Metoda educației prin umilire, care include body shaming, este des invocată de actori ca fiind una dintre cauzele traumelor pe care le-au suferit în timpul facultății. „După un examen, un profesor mi-a spus că mă mișc ca o maimuță, apoi a început să se miște prin sală ca o maimuță, imitându-mă. Deși știam că nu mă mișc cum arăta el, m-am simțit umilită și nu am înțeles ce vrea să-mi comunice. Dacă mi-ar fi spus că ținuta mea este greșită sau că trebuie să lucrez la conștientizarea propriului meu corp, ar fi fost un feedback folositor, dar eu nu am fost capabilă atunci să-mi traduc „maimuțăreala” lui și am devenit complexată în legătură cu corpul și cu mișcarea mea. Tot după un examen, întreaga clasă a primit de la un profesor ca feedback îndemnul de a merge la prășit, că nu suntem buni pentru scenă. Era ultimul examen din ultimul an. Acesta a fost sfatul lui de rămas bun, atât a putut să ne ofere.”
„Am încercat să-l refuz politicos, i-am spus că nu vreau asta, am încercat să-l împing, dar lui nu-i păsa. La un moment dat, m-a împins pe canapea, iar eu am sărit de acolo, am fugit spre ușa încuiată. El m-a urmărit până acolo. L-am întrebat: Ce va face acum? Mă va viola? Întrebarea l-a dezmeticit. M-a lăsat să ies. Nu am spus nimănui ce am pățit.” — A.
„Între noi nu s-a întâmplat nimic, până la urmă – chestiune care pe el l-a stârnit, presupun, fiindcă printre lucrurile pe care mi le-a spus se numără «am să te f*t eu la un moment dat».” — C.
„Cred că ar trebui să existe o formă de consiliere gratuită. Poate în acest fel, victimele vor putea să se simtă în siguranță să vorbească și poate, primind confirmarea că ce li se întâmplă este un abuz.” — C.
CITIŢI MAI MULTE pe scena9.ro
FOTOCREDIT ILUSTRAŢII: scena9.ro