Vocea ta

Scrisoarea de "mulțumire" a unei mame, "după multe nopți de nedormit, cu copilul pe piept plângând, tușind si vomitând"

Un copil de doar 4 ani a trecut printr-un calvar de nedescris. Mama sa a asistat, cu lacrimi in ochi, la bataia de joc a sistemului medical.

Va redam integral scrisoarea publicata de Simo, o mama care simte ca se lupta cu morile de vant, cand vine vorba de unele cadre medicale, din unele institutii. Astazi, despre clinica Pediatrie 3. Maine… cine stie?

 

„Multumim din suflet Pedi 3. Mai bine spus, din plamani.

Am sa va spun o poveste lunga. Lunga, cam de o luna de zile de lunga. Poveste care probabil o veti citi in curand din presa. Pentru ca imi doresc din suflet, sau din plamani, ca domnii doctori care ne-au tratat saptamana trecuta (cu indiferenta, dar gratis, e adevarat) sa fie acum in locul nostru. 
Am timp sa scriu. Pentru ca fetita mea sta intinsa acum pe un pat, in spital la infectioase. Are 4 ani si e un copil superb. E cu a treia doza in perfuzie, cu febra mare si cu ochisorii ei mari si caprui, inchisi. A adormit. Azi a plans toata ziua, e epuizata. De ieri o dor toate in corp, face febra si frisoane, ii e rau, nu bea, nu mananca. Si se uita in ochii mei cand imi spune „mami, ma doare…tusesc”

Am fost asa si de sarbatori. Am fost si de Craciun, si de Anul Nou, in Pedi 3. La a treia prezentare, am ramas cateva zile. Dupa doua saptamani de tuse chinuitoare ( tuse care, pentru cine nu stie, nu este un simptom, ci un efect….dar cui naibii ii mai pasa cand copilul bolnav nu doarme de nu stiu cate nopti…) ne-am internat. Ne-au consultat, intr-o saptamana, pe numarate…7 pediatri ( fara a numara rezidentii).

Nu am dat nimic nimanui. Poate as fi dat, ca recunostinta. Acum voi da, cu siguranta, telefoane si scrisori, ca sa ii fac cunoscuti. Pentru neprofesionalism, pentru nepasare, pentru superioritate…pentru faptul ca am primit „tratament” demn de un spital specializat pe boli ale cailor respiratorii (tantum verde spray si maxitrol) timp de 4 zile, trantite in mana mea de catre o asistenta plictisita si superioara, ca sa i le administrez eu copilului. A tusit in spital de am tinut treji jumatate de palier de pacienti. Nu ni s-a facut NICI O ANALIZA, pentru ca nu era necesar.

Ei bine, suntem in infectioase acum. Pentru cel putin 7 zile, pe antibiotice intravenos. Pentru ca in Pedi 3, nu au fost necesare investigatii unui copil de 4 ani care isi tusea plamanii si stomacul afara zi si noapte, slabise 1 kg intr-o saptamana, facuse febra si vomase.

Va multumim din suflet, Pedi 3. Pentru superioritate, pentru non tratament, si pentru ca doamna asistenta mi-a raspuns atat de senin la intrebari…”de ce nu ati fost atenta la dl doctor la vizita?! „. Ei bine, doamna, pentru ca dupa multe nopti de nedormit, cu copilul pe piept plangand, tusind si vomitand, poate ca nu mai pot. Asa cum v-am scris in chestionarul de satisfactie al pacientului pe care il inmanati cu atata incredere spre completare cu laude, pozitia de pacient e una vulnerabila, in care comunicarea, compasiunea si nu in ultimul rand, tratamentul, e ceea ce ar trebui sa va ghideze in meserie. Pe dvs ca asistenta, dar mult mai mult pe doctorii care isi preseaza cu mandrie parafa de pediatri, pe hartiile de externare. Hartii care se cer in biroul domnului doctor, nu sunt aduse pe salon. 
Cu stima. Din inima. Sau din plamani. 
O mama de copil inca bolnav…”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *