Ca om de afaceri, cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla în România este ca (cu totul și cu totul dintr-o înlănțuire de coincidențe), politicianul pe care l-ai sponsorizat din copilăria lui politică până a ajuns președinte, să nu aibă habar cum de câștigi tu sute de milioane de euro din bugetul proproei sale Patrii.
Era odată ca niciodată, undeva prin urbea numită Sibiu, un profesor de fizică care se ocupa de meditații cu elevii mai loaze din oraș și aduna, săsește, ban cu ban, să umple șase saci, să-și cumpere șase case.
Nu avea alte ambiții. Dar, așa, fără nicio ambiție, lumea l-a văzut și și-a zis: ”Ete un sas” (nu prea se mai văzuseră sași pe meleagurile Sibiului de când începuse Ceaușescu să-i vândă la nemți înainte de 1989), ”sigur este gospodar”. Așa că l-au ales primar al Sibiului.
Sigur că omul era gospodar, strângător, dar nu neaparat în interesul urbei cât al său și familiei sale – ca dovadă a strâns el cumva din ștampila de primar și s-a procopsit cu o casă în centrul urbei de el păstorite, pe care a închiriat-o și și-a rotunjit banii din meditații până când Justiția a decis că a obținut-o prin ”fals și uz de fals”, lucru cu care el nu a fost de acord.
V-ați fi așteptat ca Justiția română să se prăvale cu aceeași egală măsură cu care se prăvale peste un amărât care fură o pâine sau un electrod (”de foame, boss”) și peste băiatul acesta cu ”fals și uz de fals” prin care a obținut și niște ”foloase necuvenite” (pe care nici azi, după vreo cinci ani de la sentință, organele abilitate ale statului nu știm să le recuperat)? Ei, aș. Sasul nostru, după ce era cât pe ce, prin 2012, să ajungă premierul României, în 2015 a ajuns Președintele României.
Și de atunci el sudează concedii de vacanțe, împletește schiul cu golful și încă nu și-a terminat discursul de la prima învestire în primul mandat (că e la al doilea).
Ei bine, dragii povestitorului, noi știm că e nevoie de șase sași, să umple șase saci. De data aceasta ajung doi (la vedere) și habar nu am câți (din umbră).
Pe lângă primarul Sibiului s-a aciuat, sudând o prietenie ca în povești, un alt sas (din județul învecinat, oprimat și el de Nea Ceașcă și expediat, cu părinții,marfă de export în RFG), Michael Schimdt.
Sasul numărul doi s-a născut în 1960, pe 20 iulie, în satul Criț din județul Braşov. În anul 1981, îl emigrează Nea’ Ceașcă în Germania dimpreună cu părinţii şi fraţii săi. Însă revine, mai ceva ca râia (cu totul întâmplător) în țară și înființează Automobile Bavaria – dealer național BMW.
Conform strictsecret.ro, Michael Horst Schmidt nu a ajuns oricum în România, chiar la Sibiu, în martie 1990, ci, potrivit propriilor afirmaţii, el se afla într-o misiune a statului german. Își luase un an sabatic cum s-ar zice de la compania Siemens, unde lucra, încercând să împiedice continuarea emigrării saşilor în Germania: “Conjunctura a fost în aşa fel încât eram într-o organizaţie a saşilor din Germania care aveau şi o influenţă politică, şi se punea problema că nu mai era presiune de emigrare a etnicilor germani în Germania, să se facă nişte acţiuni să rămână în România, să nu mai emigreze” (declarație dată într-un interviu Wall-Street.ro).
În interviul din 2014, dat Wall-Street.ro, lui Schmidt îi scapă ”porumbelul”: ”WS: Când v-ați cumpărat primul BMW? MS: Imediat după ce am emigrat, în 1981, din banii de șomaj, am cumpărat un VW Beetle albastru deschis, cu 800 de mărci, iar după 5 luni mi-am cumpărat un VW Polo cu 1500 de mărci și, în toamnă, nu a durat un an de zile, avea primul BMW model 520 din 1974, avea 9 ani vechime. Cu el am venit în vizită în România în decembrie 1982. Am avut și Audi, Mercedes-Benz, Opel, în timpul studenției”.
Pe lângă faptul că statul Vest German era extrem de generos cu ”șomajul” (după ce plătise și 100.000 de mărci per capita pentru răscumpărarea familiei Schmidt din România); eu n-am văzut 1500 de mărci + 800 + cât o mai fi costat BMW-ul într-un an de zile, decât numai dupăce am muncit pe brânci după anii 90 – prin urmare, pe lângă generozitatea statului, vorba celor de la strictsecret.ro: ” O familie de sași emigrează din Brașovul comunist în 1981 în Germania și, un an mai târziu, așa, pornind ca într-o excursie, tânărul Michael Schmidt, de doar 22 de ani, se întoarce în România condusă de dictatorul Nicolae Ceaușescu!
Michael Schmidt nu avea cum să vină în România decât dacă avea protecția și mandatul de la Bundesnachrichtendienst – BND – serviciul de informații externe al Germaniei. Ei l-au trimis înapoi în România pe Schmidt în 1982, la niciun an după ce emigrase cu părinții, ei l-au replantat în 1990, așa cum singur recunoaște, ca să stopeze “presiunea de emigrare a etnicilor germani în Germania”.”
Înțeleg din demonstrație, că tânărul Schmidt cam juca în ”bundeșliga” cu epoleți.
Conform sursei citate: ”Influența BND asupra lui Schmidt nu a încetat în 1990. Germania, prin serviciul de spionaj BND, îi face lui Michael Schmidt rost și de o acoperire lucrativă: la nici 34 de ani, așa, tam-nisam, poc!, tânărul Michael Schmidt primește de la BMW, în 1994, dreptul de a vinde marca în România în calitate de dealer național.”
În această cheie trebuie să vedem și apropierea lui Schmidt de Iohannis, când acesta câștigă din partea Forumului Democrat German din România și pe brandingul politic că e “sas”, deci “neamț”, deci “eficace”, primăria Sibiului.
Schmidt l-a cultivat pe Iohannis încă de la începutul carierei sale de primar. În 2007, anul în care Sibiul a fost capitală culturală europeană, titlu castigat tot cu sprijinul Germaniei, primarul de atunci al Sibiului, Klaus Iohannis, a primit spre folosință o limuzină germană, grație parteneriatului cu dealerul zonal al mărcii BMW.
Acesta nu a fost decât începutul unei ”colaborări” fructuoase între ”nemții” de la Automobile Bavaria și ”neamțul” de la primăria Sibiului. Iohannis a primit, rând pe rând, mai multe autoturisme de lux, unele chiar unice în țară și aduse pe comandă. Asta deși Primăria Sibiu plătea, încă din 2004, câte 6.000 de euro leasing pentru un Audi A6, destinat special edilului.
La sfârșitul lui 2007, cu totul “intamplator”, dealerul auto a obținut autorizația pentru a-și construi o reprezentanță în Sibiu, după ce Klaus Iohannis a inițiat proiectul.
Problema majoră nu este această prietenie, vorba aia, față de rude, prietenii ți-i alegi. Conform strictsecret.ro: ”prietenia lui cu Schmidt ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă pentru contrainformațiile serviciilor secrete românești – atât SIE, cât și SRI, chiar dacă Schmidt reprezenta o dublă vulnerabilitate, căci, foarte tânăra sa nevastă, Veronica, e surioara interlopului politic Renato Usatîi, surprins acum ceva ani într-o interceptare în care recunoaște că este AGENTUL serviciului de informații rus, adică FSB.”
O simplă coincidență, o picătură de nerelevanță printre atâtea alte simple coincidețe și detalii neconcludente.
Așa că, dintr-o simplă coincidență, Inspectoratul general al Poliției Române va cumpăra 600 de autoturisme pentru poliția Rutieră. Ele vor înlocui Daciile Logan. IGPR a anunțat inclusiv câștigătorul licitației, mașinile fiind marca BMW seria 3, intenția de a achiziționa aceste mașini fiind publicată în iunie 2022.
Potrivit portalului achizițiilor publice, dintr-o fericită coincidență, o singură ofertă a fost depusă, care a fost și acceptată. Din coincidență.
Iar ca să fie totul întâmplător de rotund, coincidența cât mai simplă ca restul detaliilor nesemnificative, aflăm că o altă companie a lui Schmidt, MHS Truck&Bus SRL, a câștigat în mandatele președintelui contracte în valoare de peste 300 de milioane de lei, peste 65 milioane de euro, conform datelor de pe portalul SICAP citate de Europa Liberă.
Omul, potrivit SICAP, a dat basculante cu benă și macara de un milion de lei la toată Romsilva în 2020, în leasing. Apoi s-a agățat (că tot era pandemie și nu circulau oamenii de afaceri pe afară): un contract de 1,1 milioane cu Romgaz, altul de aproape 3 milioane lei cu Inspectoratul General pentru Situații de Urgență din MAI, altul de 2,1 milioane lei cu Inspectoratul General pentru Imigrări (MAI) și 1,3 milioane lei cu SPP.
E bine să fii amic cu Împăratul!
Cert este că, din coincidență în coincidență (ghinion!), firma lui Michael Schimdt a câștigat, din 2015 și până acum, prin licitații publice, 45 de contracte, în valoare totală 404 milioane de lei, aproximativ 83 de milioane de euro, după cum rezultă din datele disponibile pe site-ul SICAP.
Bavaria Automobile și MHS Truck&Bus au strâns împreună contracte de 148 de milioane de euro cu instituții publice fix după simpla coincidență a faptului că Klaus Iohannis a devenit Președintele Românie.
Potrivit Europa Liberă, înainte să ajungă Klaus Iohannis președinte, Automobile Bavaria nu era foarte interesată de licitațiile publice. În perioada 2007-2008, societatea a câștigat doar cinci contracte, cu o valoare cumulată de sub 4 milioane de euro.
De la New York, preşedintele Klaus Iohannis a declarat, vineri, că prietenia sa cu omul de afaceri Michael Schmidt nu a contat în ceea ce priveşte câştigarea licitaţiei desfăşurate de Poliţia Română pentru achiziţionarea de automobile BMW şi a subliniat că, dacă sunt suspiciuni privind legalitatea procedurii, există suficiente autorităţi competente să facă verificări.
Cum vă ziceam: ”O simpla coincidență”. Și vorba ”neamțului” președinte: să investigheze, dom’ne, instituțiile statului!
#Căcare instituțiile statului, fix acelea care ”au investigat” și plagiatul lui Ciucă? Sau falsul și uzul de fals al familiei cetățeanului Iohannis?
Și-am încălecat pe-o șa și-am fugit să văd cum mai merge licitați!