Casa de tip familial „Maria Gabriel” gazduieste sapte fete cu varste cuprinse intre 7 si 19 ani. Sunt fete cuminiti si silitoare, insa toate au ajuns aici de la Directia pentru Protectia Copilului si stiu de cand s-au nascut ca nu sunt dorite de parintii biologici.
Casa de tip familial „Maria Gabriel” seamana izbitor de mult cu orice alta casa a unei familii traditionale. Toata lumea imparte tot ce are si se ajuta fara sa se simta cineva nedreptatit. Norina Peter, directorul asociatiei SOS Bambini Romania are grija ca fetelor sa nu le lipseasca nimic din ce le poate ea oferi. Stie exact cum sa se comporte cu ele, mai ales ca si ea a adoptat un baietel, despre care spune ca „e o minune de copil”. Cu toate acestea, Norina povesteste ca adolescentele din casa sunt constiente ca nu mai au sansa la o viata normala, traditionala, pentru ca sunt declarate adoptabile prea tarziu. Mai mult, in unele cazuri parintii ii viziteaza din cand in cand, iar asta inseamna ca acesti copii nu pot fi declarati adoptabili si raman in case de tip familial.
Cele sapte magnifice
In casa locuiesc sapte fete dintre care cea mai mica este Maria. Fetita e venita de la casa de tip familial „Maica Domnului” pentru ca a implinit sapte ani. Este iubita de toata lumea, iar in momentul in care fetele sunt intrebate de noua „sora” se lumineaza la fata explica entuziasmate cat de „iubareata”, sociabila si inteligenta este micuta.
Andreea este cea mai mare dintre fete. Este studenta in anul I la Psihopedagogie speciala si iubeste copiii. Are o relatie speciala cu Stefania, pe care a cunoscut-o in urma cu 12 ani.
„Aveam 8 ani cand am cunoscut-o pe Stefania, ea e mai mica cu doi ani ca ea. Am locuit impreuna la acelasi asistent maternal timp de 8 ani, iar de 4 ani suntem aici”, povesteste Andreea.
In fata ei e Stefania, care zambeste mereu. Ii plac animalele si mai nou si-a descoperit o noua pasiune – ii place sa danseze. Alaturi de Paula si Mirabela au inceput in aceasta toamna sa studieze dansul.
La masa, langa Stefania si Andreea , sta Cosmina. Este clasa a VIII-a si o asteapta un an greu, dar nu ii e frica de examenul de capacitate – stie ca il va lua cu brio. Ba chiar este singura care viseaza deja cu ochii deschisi la o familie.
„Candva, cand o sa fiu mare, mi-ar placea sa am un baietel”, marturiseste Cosmina.
In timpul liber, fetele confectioneaza casete de bijuterii, tablouri si alte obiecte decorative prin tehnica servetelului. Ba mai mult, realizeaza bijuterii si posete hand made, pe care le vand la targurile la care participa. De obicei, acestea sunt organizate de sarbatori.
Casa departe de acasa
In fiecare weekend, fetele participa la activitati care sa le faca viata frumoasa. Alaturi de voluntari, fetele ies in parc, la pizza sau film, precum si alte activitati care sa le faca viata mai frumoasa. Cel mai mult le lipseste insa sentimentul de a avea o familie. Tocmai din aceasta cauza Norina face imposibilul sa le gaseasca familii care sa le ia acasa macar in weekend sau de sarbatori. Spre deosebire de casele de copii de la stat, la SOS Bambini birocratia este restransa cat de mult se poate. Astfel, pentru a lua un copil acasa este suficienta o ancheta sociala la domiciulul persoanei interesate si o declaratie pe proprie raspundere.
„Multi se sperie de responsabilitatea de a le lua acasa, dar sunt fete mari, in principiu nu are ce sa se intample. Ele si-ar dori mult acest lucru, asta le lipseste cel mai mult”, marturiseste Norina.
In ceea ce priveste situatia materiala, lucrurile sunt putin mai usoare. Fetele nu traiesc in lux, dar nu le lipseste strictul necesar.
„Sunt multe firme care au fost deschise si ne ajuta – doneaza haine, jucarii, rechizite, materiale didactice. Noi mergem foarte mult pe autor de orice natura, sunt firme care ne ajuta cu alimente. Cautam insa in permanenta voluntari care sa le citeasca povesti, sa le scoata in parc, sa le invete engleza sau sa le ajute la teme. Fiecare cu ce poate contribui”, adauga Norina.
„Maicuta” le invata sa fie gospodine
Doamna Mariana are grija de adolescentii din casa „Maria Gabriel” de 17 ani. Se simte ca la ea acasa si este la curent cu tot ce misca. Cand a inceput sa lucreze la casa de tip familial erau gazduiti 15 copii, dar intre timp normele s-au schimat. Ce nu s-a schimbat este modul in care se ataseaza de fiecare copil in parte. Se trezeste in fiecare dimineata la 5.30 sa se asigure ca totul este pregatit si ca fetele ajung la scoala. Chiar daca lipsesc parintii traditionali, in fiecare toamna doamna Maria le invata sa puna muraturi si dulceturi.
Tot ea povesteste ca la fel ca orice adolescent, fetele sunt pasionate de calatorii. Din pacate nu au parte de concedii extravagante, dar in vara au fost plecate intr-o excursie in Italia, sustinuta de asociatia SOS Bambini Italia. In restul anului, ele se bucura de faptul ca au abonamente gratuite pe toate liniile si profita de asta sa se plimbe prin oras.
In casa de tip familial „Maria Gabriel” este promovata cu totul alta relatie decat cea din casele de copii. Toate fetele au fost reintegrate socio-profesional, toate au terminat facultatea, iar unele au urmat si cursurile de masterat.
Sursa foto: Facebook