In vremurile noastre se dau multe batalii; una dintre acestea, destul de putin cunoscuta, este aceea pentru casatorie sau salvarea relatiilor de cuplu. In intrega lume civilizata tot mai multe dintre casatorii se sfarsesc prin divort; specialistii in psihoterapia cuplului cred ca peste 70 % dintre divorturi pot fi prevenite.
Divorturile sunt provocate de faptul ca oamenii intra in panica, de faptul ca partenerii nu au capacitatea, sprijinul sau, uneori, maturitatea pentru a depasi niste dificultati care, daca ar fi fost infruntate, ar fi ajutat la salvarea si dezvoltarea relatiei.
Cercetarile au aratat ca, odata ce se separa de partenerii lor, oamenii, barbati sau femei, gasesc de obicei alti parteneri cu care, dupa patru sau cinci ani, intampina exact aceleasi dificultati – la care se adauga si stresul de pe urma primei casatorii. Ideea cum ca “daca as gasi partenerul potrivit, totul ar fi minunat”, desi merita urmata ca ideal, are adesea o hiba: noi suntem aceiasi, in orice situatie ne-am afla!
Persoanele despartite recunosc adesea – in intimitatea salii de consiliere – ca “daca as fi stiut atunci ce stiu acum, as fi ramas si as fi incercat sa-mi dreg casnicia.”
Exista parteneri care merita sa fie parasiti in mod categoric: cei violenti, cei nedemni de incredere, abuzivi sau infideli prin nastere; dar majoritatea oamenilor se casatoresc cu parteneri ale caror slabiciuni sunt identice cu ale lor si de la care ar avea multe de invatat daca ar persevera. Asta nu inseamna ca trebuie sa suporti orice sau ceea ce nu-ti place, ci ca trebuie sa inveti sa negociezi schimbarea.
Oricine ar fi partenerul tau, sarcinile sunt aceleasi. O iubire implinita presupune anumite abilitati, pe care le poti insusi prin instructie sau din experienta proprie. Prioritatea trebuie sa fie o relatie sanatoasa. Asta inseamna sa nu te lasi prins in chingile unei societati nebune, dominate de graba de a castiga si cheltui bani; inseamna sa intelegi ca timpul trait impreuna cu persoana iubita este bunul cel mai de pret din viata si sa inveti sa-l investesti in moduri care sa maximizeze iubirea. De pilda, sa acorzi mai mult timp reflectiei printr-o plimbare, singur (a) pe plaja. Si, desigur, sa petreci cat mai mult timp cu partenerul, pentru a-i da iubirii sansa sa se mentina, sa creasca si sa se dezvolte armonios.
Timpul, modul lui de uitilizare, este esential in viata moderna. Nu mai mergem pe jos, pe drumuri nebatatorite, pentru a ne vizita prietenii; nu mai muncim pe camp sau in padure si nu mai avem atata vreme sa reflectam la noi insine sau la relatiile cu partenerul sau cu altii din apropiere. Prin urmare, trebuie sa ne acordam in mod deliberat un timp pentru sufletul nostru si pentru conversatiile interioare, lungi si profunde care, odinioara, erau o parte obisnuita a vietii cotidiene.
In zilele noastre, dusmanul iubirii nu e ura, ci graba. Partea buna este ca, de fiecare data cand investim timp si efort intr-un cuplu de orice fel, parinte si copil, prieten si prieten, iubirea se va amplifica.
Asadar, aceste doua batalii – pentru o viata mai plina de dragoste cand esti copil; pentru relatii mai angajate, mai tolerante si mai senzuale intre barbat si femeie – sunt strans legate intre ele. Copiii nostri nu au nevoie ca noi sa ramanem captivi in casnicii disfunctionale ori sa abandonam o casnicie dificila. Ei au nevoie ca parintii lor sa-si rezolve problemele, ca sa-i vada traind intr-o uniune vie, dar sigura si solida. Le datoram lor si ne datoram noua aceasta stabilitate.
A pune accentul pe importanta iubirii si a oamenilor inseamna a ridica sabia impotriva rationalismului economic, a culturii cancerigene bazate exclusiv pe castig si consum. Tot mai multi oameni accepta provocarea, tot mai multi aleg iubirea ca principiu calauzitor in viata. E important sa faci aceasta alegere si s-o lasi sa-ti ghideze fiecare pas.