În noaptea de 12 spre 13 iunie, autoritățile au intervenit în forță pentru a împrăștia demonstranții anti-comuniști aflați de 52 de zile în Piața Universității. După ce în cursul zilei se înregistrează ciocniri violente între manifestanți și poliție, seara, la televiziunea publică se citește un comunicat al președintelui Ion Iliescu (contestat de către manifestanți), practic un îndemn la război civil, o derogare a competențelor instituțiilor statului în sarcina unor ipotetice „forțe conștiente și responsabile” (clasa muncitoare, mai precis, chemată să “apere” cu bâta-n mână, “cuceririle revoluționare” ale „bolșevicului” și noii sale clici): “Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită.”
Aproape trei decenii mai târziu, discursul agresiv lansat în spațiul public de către clonele lui Iliescu împotriva “dușmanului din interior și din exterior” al Grupului Infracțional Organizat, impropriu numit Partid Social Democrat, este identic. Frizează absurdul cum un condamnat penal, aflat în perioada sa de probațiune (“fără executare” exact acest lucru înseamnă) își permite să-i catalogheze pe magistrații care sunt pe cale de a-i mai da o sentință într-un alt dosar de corupție drept „corupți”, „staliniști”, „securiști”, „torționari”, culminând cu denumirea absolut inacceptabilă de „şobolani” – și nici o autoritate de probațiune să nu se sesizeze. Cât despre Consiliul Național de Combatere a Discriminăriim, așteptă să-și regăsească verticalitatea coloanei vertebrale și să condamne public aceste derapaje extrem de grave.
Liviu Dragnea, la fel ca Ion Iliescu, apelează la recuzita și scenariul mitingului popular care ar reprezenta “voința poporului strâns unit în jurului Conducătorului” pe care Justiția cea rea vrea să-l mătrășească pe nedrept.
La fel ca Ion Iliescu, încolțit de “golani” în iunie 1990, condamnatul penal pentru fapte de corupție, Liviu Dragnea, apelează la chemări de „luptă în stradă”, „până la capăt”.
Cu instituțiile democratice ale statului zăcând în ruine, asociate unor nume și nu unor principii, norme și legi, noi stăm să discutăm despre sexul îngerilor.
La aproape trei decenii de la cea mai sângeroasă mineriadă, justiția din România nu a reușit să condamne vinovații pentru violențele înregistrate în București. După mai mulți ani în care ancheta a fost blocată, procurorii care au făcut cercetările referitoare la evenimentele din 13-15 iunie 1990 s-au bâlbâit atât de mult, încât dosarul le-a fost restituit în repetate rânduri de instanță – este și acesta un mod de a obstrucționa Justiția, miza fiind întotdeauna prescrierea faptelor. O decizie a Curții Constituționale din vara lui 2007 a disjuns dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, ancheta civililor – printre care se găsește și liderul spiritual al PSD Ion Iliescu, fiind reluată de o noua echipă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în mai 2008, să analizeze cu prioritate o plângere privind tergiversarea de către justiția românească a anchetei în dosarele revoluției din 1989 și mineriadei din 1990. Reazultatul este cunoscut: crimele sunt imprescriptibile. Numai ticăloșenia unor politicieni români nu are prescriptibilitate, deși este în formă continuată.
13 – 15 iunie 1990 s-a terminat sec, ca cifre: 5 morți oficiali, 130 morți neoficiali, 3500 bucureșteni bătuți, 1466 cartușe de război trase asupra civililor, 1024 arestări ilegale, 746 răniți, 6 violuri oficiale). Dar, dincolo de cifre sunt tragediile individuale trăite de către fiecare dintre cei care au avut de-a face cu “justiția” minerească – cea care l-a scos pe Ion Ilici Iliescu de sub iminența plății penale pentru crmele din Decembrie 1989.
Sunt poveștile celor 4 milioane de români care de atunci au pornit într-un trist exod peste granițele României, fugind de un război civil declanșat de către un bolșevic, continuat zilele acestea de urmașii săi, borfașii.
Când „strada” anulează aplicarea legilor, indiferent de cât de plini de bune intenții și de corecți se cred cei din stradă, DEMOCRAȚIA ESTE ANULATĂ.