Pe rîul Someș plutesc multe gunoaie, aste se poate vedea cu ochiul liber. Dacă treceți prin Cluj și aruncați un ochi înspre albia rîului veți observa vegetația neîngrijită, PET-uri care plutesc, ambalaje de tot felul, haine și te mai miri ce…
Din cîteva discuții înspre care nu am privit foarte concentrat dar din care am reținut cîte ceva, de vină ar fi lipsa de educație a celor care aruncă astfel de lucruri în rîu dar și neputința de a curăța operativ apa, asta și datorită lipsei de personal specializat sau a costurilor prea mari.
Aș fi zis că subiectul e închis, așa acum se închid la noi multe subiecte, dacă un documentar-reportaj de pe TVR 2 nu m-ar fi lămurit că lucrurile s-ar putea rezolva mai simplu decît ne-am putea aștepta.
Filmul se chema „Ultima plută din Muntenegru” și tema lui o rezum în cîteva cuvinte: rîul Tara, din Muntenegru, se desfășoară pe o lungime de 86 de kilometri, are canionul cel mai abrupt și mai adînc din Europa și e, din acest punct de vedere, al doilea din lume, după Grand Canyon. Și-acolo, un plutaș, un singur om, cum ar veni, transportă mărfuri cu pluta lui. Asta e activitatea sa de bază.
În plus, și-aici se leagă cu povestea noastră, el este plătit de guvernele celor două țări prin care trece rîul Tara (Muntenegru și Bosnia). Ce trebuie să facă? Să curețe rîul. Și, har Domnului, omul are ce curăța. Nu de alta, dar pe-acolo, prin zonă, a cam fost război acum cîțiva ani.
Și Fikret ăsta (că așa-l cheamă) scoate din apă inclusiv resturi de obuze, părți ale unor avioane prăbușite și alte astfel de obiecte mai puțin întîlnite pe… Someș, ca să zicem așa. Pe lîngă faptul că este plătit de guvernele celor două țări pentru această activitate ce s-a dovedit a fi extrem de utilă, omul are dreptul să și valorifice fierul vechi, făcînd bani bunicei…
Așadar: Un singur om e în stare să curețe un rîu de 86 de kilometri, asta e ideea.
Și-atunci, dacă ar fi să ne întoarcem la rîul nostru, nu cred că zece băieți din ăștia, zece Fikreți de-ai noștri, zece indivizi cu PFA-uri, poftim, n-ar reuși să rezolve problema curățeniei pe rîul Someș.
Să se externalizeze acest serviciu, cum ar veni. Așa cum cei ce au abilități de cățărători (mulți dintre ei proveniți, poate, din rîndul alpiniștilor) sînt folosiți la „plantarea” de bannere pe clădirile înalte, așa se pot găsi și zece temerari care să se înhame la o astfel de muncă pe apă.
Sînt sigur că problema s-ar și rezolva și nici n-ar costa mult.
Și oamenii aceia ar culege, în afară de gunoaiele de pe Someș, și aplauzele noastre, la scenă deschisă.