În Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020 – 2024, adoptată de CSAT săptămâna trecută și trimisă Parlamentului pentru adoptare, s-a eliminat aproape complet corupția din rândul amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților interne. Noua strategie a eliminat din sarcina serviciilor secrete strângerea de informații despre fenomenul corupției.
Deh, de când s-a stabilit că sunt curat neconstituţionale Protocoalele încheiate de diversele componente ale Justiţiei române cu Serviciul Român de Informaţii şi interceptările realizate de către ofiţerii acestui serviciu (stat în stat) şi, mai ales, de când Klaus Iohannis şi-a securizat încă 5 ani de concedii sudate cu vacanţe şi viceversa, interesul pentru corupţie este necesar să dispară de pe agenda publică şi să se aştearnă praful peste această temă.
În fond, ca mâine trec şi aceştia 5 ani şi cuplul prezidenţial poate fi luat la întrebări cu privire la o decizie definitivă şi irevocabilă a Justiţiei române în care ni se spune explicit despre foloase necuvenite obţinute prin fals şi uz de fals. Decizie care l-a nemulţumit profund pe Iohannis în primul său mandat. Aşa că nu mai e cazul de nemulţumiri şi la finalul celui de-al doilea mandat.
Omul gospodar elimină din timp ameninţările, riscurile şi vulnerabilităţile la adresa propriei sale siguranţe. Pas cu pas, ca afară, într-o Românie normală.
Asta deşi această eliminare aproape totală a problemei corupției vine pe fondul unui ultim raport MCV al Comisiei Europene care denunță proliferarea actelor de corupție și arată că lupta anti-corupție a scăzut dramatic. Bilanțul DNA din 2019 și 2020 este unul extrem de sărac, cu foarte puține dosare de mare corupție instrumentate de către procurori.
Cum ziceam, e greu să produci dovezi în afara telejustiţiei, fără presiunea #Rezist în stradă, fără (in)formatorii de opinie infiltraţi în Unităţile Mass Media, fără interceptări ilegale, fără “protocoale” neconstituţionale, fără procurori şi judecători jucând geamparale cu politicienii la cele două capete ale “tubulaturii”.
Înainte de distracţia cu pandemia, orice politician sau funcționar superior român care avea neşansa să apară în fața instanței putea să se apere de acuzaţiile aduse dând vina pe capcanele limbii române (asta apropos de “ambientalul” asigurat de către procurori prin intermediul Serviciului Român de Informaţii): „Onorată instanță, i-am zis denunțătorului: ia treci mătăluță în șpagat – să-mi demonstreze cum se va face podul acela. Șpagat, nu șpagă – oi fi fost mai răcit în ziua aceea, o fi fost dânsul surd, microfoanele în microfonie? Nu știu, dar când a plecat m-am trezit cu plicul pe birou. În limba noastră au intrat tot felul de cuvinte care o distrug. Mă consolez cu faptul că și dacă-i ziceam fă-mi copii după documentație pe copiatorul Mita de la secretariat, tot în fața dumneavoastră ajungeam.”
Acuma nu mai trebuie. În fond, după cum am fost educaţi cu urlete din stradă pe tot parcursul anului 2019, corupţia e numai pesedistă. O zice cu subiect şi predicat Iohannis la fiecare ieşire informativă cu privire la pandemie şi la relansarea economiei. Io nu pot să cred că, gata, puf, corupţia s-a evaporat de cum a ajuns Partidul Naţional Liberal la putere!
Că tot ce s-a achiziţionat, fără licitaţie, fără transparenţă, din banii publici, pentru combaterea COVID-19, este OK că s-a cumpărat la triplu preţ de la bucătărese-paravan al securiştilor lor, de la amicii secretarilor de stat şamd?
Că e pur şi simplu OK că Raed Arafat şi-a permis să ameninţe o firmă pe o licitaţie câştigată de aceasta în locul firmei amicului său şi când reprezentanţii acesteia nu au cedat, a anulat licitaţia? Aşa, pur şi simplu!
Că este pur şi simplu lipsă de corupţie faptul că ministrul Sănătăţii şi ministrul Grindă îşi pun în funcţii publice cunoscuţii, cuscrii, neamurile, relaţiile, pilele? Că în numai trei luni de guvernare penelistă s-a împovărat schema de funcţiuni publice cu încă 7000 de băgători de seamă şi cărători de servietă? Că e de calificare înaltă să ai un chlner manager de spital şi un cioclu director medical?
Acum mai bine de trei luni se numeau noii procurori șefi – unele numiri făcându-se cu nesocotirea avizului CSM, încălcându-se recomandările MCV. Când au făcut alţii asta, s-a umplut strada de protestaci.
După trei luni iese la rampă noul șef DNA, Crin Bologa, să ne expună punctul său de vedere cu privire la de ce este “obligat” să închidă dosare. Intră în clenciuri comunicaţionale cu șeful Curții Constituționale, dar nu ne poate spune de ce nu reușește să pună pe masă nici un caz important pe nou.
Prin urmare, întreb din nou: unde este marea corupție? Ce s-a întâmplat cu “dânsa” (să fim politicoşi) tocmai acum, când a fost suspendată transparenţa licitațiilor timp de două luni? Nu se mai fură în România din banii publici? Nu mai ucide corupția din spitale, din administrație sau din politică? Nu mai există baroni locali, i-a păpat COVIDu’?
Să înţeleg că nu mai există corupţie în România? Că acuma se fură legal?
Şi, gata?