Analiza

ROMÂNIA LOR, A SINECURIȘTILOR ȘI BORFAȘILOR: Necolaiciuc scapă de închisoare, după ce a devalizat CFR, Ciucă-și numește un pensionar de-al său ”special”, cu două sinecuri la stat, într-o a treia

Scriam în 9 ianuarie 2012: ”La modul optimist, Necolaiciuc este pe jumătate liber”. Vă informez că Mihai Necolaiciuc a fost directorul CFR și, în 2003 (acum 19 ani, ca să vedeți ”celeritatea” cu care se mișcă Justiția română când e vorba despre borfașii sistemului ticăloșit), la finele mandatului său, a lăsat în urmă, la CFR, o gaură de 111 milioane de euro, și datorii de peste 500 de milioane de euro. După care, pentru că cel care l-a recomandat funcției pentru valoarea și talentul său, respectiv Adrian Năstase a pierdut alegerile din 2004, în momentul în care unii, alții (niște procurori și judecători) au dorit să-l întrebe “unde sunt banii, Mihăiță?”, Necolaiciuc a dispărut de pe teritoriul scumpei noastre patrii, România. El a fost urmărit internațional aproape cinci ani, fiind judecat în lipsă, în trei dosare în care au fost înregistrate prejudicii de peste 100 de milioane de euro. În 2011, în luna aprilie, acesta a fost adus în țară din Statele Unite de o escortă a Biroului Național Interpol din România.

Și-acum să vă arăt de ce pronosticam, acum 11 ani, că problemele lui Mihăiță cu Justiția sunt pe cale să se rezolve.

”(…) cu răbdare, problemele acestor oameni care au știut să facă nevăzuți bani mulți pentru interese de partid și de stat, se rezolvă. Vineri, deschizând din întâmplare pe B1Tv, aflu că Mihai Necolaiciuc a depus o cerere de eliberare în dosarul în care este acuzat că a prejudiciat CFR (buzunarele noastre, în final) cu peste 100 de milioane de euro. Iar cererea de eliberare îi fusese admisă, cu o zi mai înainte de către magistrații Tribunalului București. Omul ar fi părăsit pe loc arestul, însă, ghinion, mai are de executat o pedeapsă în alt dosar. Măcar, la modul optimist, poate considera că este pe jumătate liber. Reamintesc că Necolaiciuc este trimis în judecată de procurorii DNA în alte trei dosare penale, toate aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 1. Răbdarea este o virtute.”

Și ce aflăm noi astăzi? Că Mihai Necolaiciuc a scăpat de închisoare, ca urmare a deciziei Curții Constituționale privind prescripția. Așa a decis, definitiv, Curtea de Apel București, la finalul lunii martie. Nu mai contează că, în iunie 2022, Tribunalul București l-a condamnat Mihai Necolaiciuc la 9 ani și 6 luni de închisoare pentru achiziția frauduloasă a unor toalete ecologice pentru CFR între anii 2002-2003. Eh, cum au mai trecut anii… Nu vă ziceam eu că răbdarea este o virtute? Că dacă tragi suficient de mult de dosar, în final va veni, izbăvitoare, prescripția? Că pușcăria trece, banii rămân.

Care pușcărie? Că Necolaiciuc a mai fost condamnat în trecut în alte dosare, având pedepse totale de 12 ani și 6 luni din care a executat 6 ani, din care 2 ani și 6 luni în SUA.

Să mulțumim Justiției române că a găsit puterea creștinească de a-l ierta pe individul care a devalizat Căile Ferate Române de 660 de milioane de euro între 2000 și 2003. Și să o întrebăm cine răspunde că acești bani nu sunt în modrnizarea CFR, cine răsounde de morții și răniții, de pagubele materiale, ale cel puțin ultimelor trei accidente feroviare petrecute în luna martie 2023?

E bun salariul, băi, procurori și judecători? E faină pensia specială? Sunt îndestultoare?

Între timp, să nu rămână mai prejos în a ne arăta că se pișă cu boltă peste români și România, Generalul plagiator Ciucă, vremelnic premier și pensionar special, și-a numit un tovarăș de arme (arma tăiat frunze la câini și frecat menta pe bani publici) într-o a treia sinecură, Generalul pensionar cu pensie specială, Ion Dinescu, nu prea se ajungea cu banii din celelalte două sinecuri la stat în care o ducea dolce far niente, așa că l-a numit amicul Ciucă în a treia: funcția de secretar general al Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență, potrivit unei decizii publicate în Monitorul Oficial.

Dinescu, după cum v-am mai zis, e pensionar militar și, în paralel, a lucrat ca auditor în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE). Acesta a fost membru în comisia de tragere la Loteria Română (6.400 de lei), iar la Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAS) a fost membru în consiliul de supraveghere și a câștigat 20.824 lei. În paralel, el a fost salariat în 2021 la Ministerul Economiei și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.

Declarația sa de avere arată că Dinescu a încasat în 2021 o pensie militară de 54.648 de lei, precum și venituri din două sinecuri la stat. Că așa e la ei, sinecuriștii binemerită de la Patrie, restul prostoilor trebuie doar să contribuie la bunăstarea sinecuriștilor și a pensionarilor de lux.

În rest, Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență, instituția la care Ion Dinescu a fost numit secretar general, are ca scop ”promovarea și urmărirea obiectivelor de reziliență ale NATO și ale UE”.

Cei din instutuție o freacă de zor pe bani publici. Frunza de mentă, firește. Instituția, care funcţionează ca instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Afacerilor Externe, a produs ultima analiză pentru publicul larg în ianuarie 2023, având ca temă aderarea la Schengen. Analiza e caducă, dat fiind că vorbește despre viitoarele alegeri din Austria, care s-au consumat deja.

Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență, condus de Ovidiu Raețchi (PNL), a produs ultimul newsletter în octombrie 2022, după cum arată site-ul oficial.

Activitatea instituției (degeaba pentru România, benefic pentru buzunarele lor) se desășoară pe fondul scăderii constante a încrederii românilor în UE. De bine ce-și fac ei datoria, azi, doar 46% dintre români mai cred că apartenența României la Uniunea Europeană este un lucru bun, față de 62% media europeană (după cum arată ultimul eurobarometru realizat de Parlamentul European). Potrivit documentului citat, în 2015 numărul românilor care spuneau că apartenența la UE este un lucru bun era mult mai mare, 68%, comparat cu media UE de la cea vreme, de 54%.

Așa că, somn ușor, nu e nimic de văzut, sau de citit pe aici, înapoi la rutina dumneavoastră zilnică.

Să vă începeți diminețile cu un viol, dacă se poate al unui minor, că este mai sfâșietoare știrea, cu un accident mortal sau cu atacul unei bănci, în ultima vreme mai e și câte o descindere a mascaților, dar asta chiar să nu vă îngrijoreze – are grijă justiția să le dea drumul pe o altă ușă. Fapte adevărate…, iar printre ele, aflăm de dictatura Occidentului care ne bagă greieri în pita strămoșească. Trăim într-o dictatură care este vinovată – însăși ea, dictatura, de toate nenorocirile în care ne zbatem, de la un eventual cutremur devastator până la criza financiară mondială.

Normal, toate acestea țin și de calitatea execrabilă a celor care înfăptuiesc faptele, cât și de lipsa de selecție și de discernământ a celor care le prezintă și le deformează în interes personal.

Iar alături de politicieni, în nemernicia (nimicnicia) selecționării agendei de discuții/priorități a cetățeanului, stau pentru a-și exprima recunoștința celor 20 de arginți primiți pentru trădarea încerederii cu care au fost investiți, și confrații jurnaliști.

Care, de-un leu de pișcoturi, ne dau faptele de arme și vitejie, pe bani publici, ale politicienilor, de parcă nu ar fi în fișa obligațiilor postului public pe care-l ocupă, ci ar izvorî din marea lor bunăvoință de a se mai apleca și asupra nevoilor viermilor care-i votează și le pun pâinea și cuțitul în mână. De parcă banii publici sunt aduși, cu efort și sacrificii, din ograda mă-sii și taților lor!