Acum, cu legea de partea noastră, nu putem controla nimicnicia, mârlănia și abuzul “organelor” statului de drepți. Ce va fi după ce infracțiunea de abuz în serviciu va fi definitiv redefinită după chipul și asemănarea abuzivilor majoritari în Șparlamentul României? Pe regula de trei simplă a nesimțirii, dacă acum procurorii, polițiștii, diverși inspectori de la diverse instituții de control ale statului, funcționarii îmbârlogiți după ghișee, cei de la ANAF se întrec patrihoțic în abuz asupra cetățeanului (când nu prea pot), ce credeți că vor face de atunci încolo – pentru că pot, “legea” permite?
Dacă acum autoritățile contractante favorizează anumite firme la licitații (altfel nu ar exista atâtea “victime” ale “statului paralel” de la care să-și ceară scuze Dragnea că zac la Temința cu capace), ce credeți că vor face când vor putea face, cu condiția să “nu existe un beneficiu pentru autoritatea în cauză”?
Dar când are să-l doară pe funcționar fix în fund de dreptatea ta și are să-ți refuze o autorizație? Că poate, are voie, ce poți tu, amărâtule, să-i faci: să-l dai în judecată? Fapta nu există. Să-l mituiești? E, aici e o altă problemă (poate-i mituiești un prieten, încrucișat, așa, să nu existe beneficii pentru sine și terții afini până la gradul doi). Deocamdată, singura problemă este că cetățeanul redevine sluga mofturilor autorităților statului
În prezent, abuzul în serviciu este definit astfel: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”.
În forma adoptată de Senat, definiția abuzului în serviciu sună astfel:
„Fapta funcționarului public, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu reglementate expres, prin legi, ordonanțe de guvern sau ordonanțe de urgență, care refuză să îndeplinească un act sau îl îndeplinește prin încălcarea atribuțiilor astfel reglementate, a unor dispoziții exprese dintr-o lege, ordonanță de guvern sau ordonanță de urgență, în scopul de a obține pentru sine, soț, rudă sau afin până la gradul II inclusiv, un folos material necuvenit și prin aceasta cauzează o pagubă certă și efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim brut pe economie sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime nepatrimoniale ale unei persoane fizice sau juridice se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani sau amendă”.
Mâine, în regim de ultraurgență (că se grăbește Daddy să-și facă un transplant de onorabilitate penală), șparlamentarii majoritari din Camera Deputaților își vor da votul final asupra proiectului de modificare a Codului penal.
Apropos de urgență: zice sinistra Sănătății, madam Pintea, că Legea transplantului va fi gata abia peste o lună. Dacă va fi. Ieri un tânăr a murit după ce a așteptat timp de 2 ani un transplant de plămâni. Avea banii necesari transplantului, dar și neșansa de a se fi născut în România acestor indivizi cu față umană. În rest, este bine că pentru modificări urgente la Codul Penal s-au putut mobiliza toți șparlamentarii – să-și salveze pieile râioase, dar pentru interesul românilor plătitori de taxe și impozite, pentru a căror prosperitate și bunăstare jură cu mâna pe Biblie la învestire, nu au timp!
Deci, recapitulare:
- statul este cel mai mare contractor din economie
- odată cu transformarea într-un moft a abuzul în serviciu se lasă piața la discreția autoritățile publice centrale, locale, simplii angajați ai statului care pot direcționa contracte sau informații, sau pot stoca pentru alții informații, distrugând orice egalitate de șanse între antreprenori și simpli cetățeni. Ne-am întors în plin Capitalism sălbatic, capitaliștii de cumterie și milionarii de carton se simt bine. Cârâi, nu ai contracte. Stai drepți și prezinți obolul? Ai.
- Angajații statului primesc atribuții discreționare pe partea de control, pe care o găsim la aproape toate instituțiile, la ANAF, Protecția consumatorului, Mediu. Păi, dacă abuzul nu este în favoarea strictă a funcționarului, dar este în defavoarea firmei controlate, nu mai e abuz în serviciu, nu te mai poți întrepta, ca agent economic, împotriva acelui controlor. Se pot face popriri de conturi, se pot face multe abuzuri. Abuzul poate fi în favoarea statului (care nu s-a sfiit niciodată de abuz), a unui concurent al firmei afectate șamd. De exemplu, să stabilești oamenilor, incorect, impozite suplimentare nu va mai fi un abuz. În lipsa unei posibilități de a-i face plângere penală, funcționarii ANAF nu vor putea fi opriți cu plângeri administrative să facă eventuale abuzuri împotriva contribuabililor și în folosul statului. Doar “Șeful” îi trimite să jefuiască în folosul partidului de guvernământ (cu care nu sunt rude), cum să-l sancționeze tot “Șeful”?!
- Pe partea de informare și consiliere, Statul vrea să investească sau să legifereze în ceva și nu anunță în timp util sau îi anunță doar pe unii. Asta încă e abuz în serviciu. De mâine nu va mai fi. Cum se va putea îndrepta un cetățean împotriva unui funcționar care refuză să-i elibereze un document? Eventual cu parul, că legea e în defavoarea cetățeanului.
Așa că rămâne doar întrebarea: A fura, sau ANAFura?!