Editorial

Români, feriţi-vă buzunarele! Guvernul iese din nou la luat, nu la dat!

În anul de graţie 2013, într-un material intitulat „Facturile românilor reprezintă contravaloarea consumului real sau sunt furt ordinar?”, constatam că „în România facturile la electricitate pentru consumatorii casnici au ajuns să fie în prezent mai mari cu o treime față de aceeași perioadă a anului trecut (adică, 2012), cele de gaze au crescut și ele cu câteva procente, iar prețul gigacaloriei s-a mărit în multe orașe.”

Şi toate acestea se cumulau cu „scăderea puterii de cumpărare a românilor prin inflație, odată cu creșterea numărului de taxe și impozite, odată cu creșterea taxelor și impozitelor locale și pe fondul lipsei totale de idei productive. Și încă nu vorbim despre scumpirile ce vor veni în anii următori, odată cu liberalizarea piețelor de electricitate și gaze naturale.”

Prin urmare anul 2022 şi dezastrul preţurilor la care asistăm nu ar trebui să constituie o noutate. E doar rezultatul hoţiei sistematizate asupra buzunarului românilor pe care-l practică politicienii în cârdăşie cu amicii lor securiştii. Este rezultatul nepăsării noastre ca turmă ce se lasă tunsă şi mulsă de aceşti neisprăviţi pe care-i tot punem în pita banului public prin vot.

Mizeria pe care o tot plătim vine din 2012, printr-o decizie a politrucilor din ANRE, slugi ale băieţilor deştepţi din piaţa energiei, dar plătiţi regeşte din buzunarul nostru. Ce poate fi mai frumos decât să-ţi plăteşti propriul călău să-ţi taie capul?

Conform acelei decizii au crescut, an după an (fără să mai verifice nimeni câtă vreme nu ardea prea tare la buzunare), tarifele pentru serviciul de transport practicat de Transelectrica, tariful pentru serviciul de sistem, tariful pentru serviciile prestate de operatorul comercial participanților la piața angro de energie electrică şi tarifele de distribuție. Tot prin acea decizie, raportată la o lege dată tot în 2012, la facturile de electricitate au fost adăugate certificatele verzi și contribuţiile pentru cogenerare.

Cică (citez din decizia ANRE): „sume care sunt colectate şi sunt destinate protejării mediului, fiind direcţionate spre investiţiile în unităţile de producţie a energiei electrice şi termice care consumă mai puţine materii prime şi poluează mai puţin“.

Aceasta este ticăloșenia supremă: conceptul de „cogenerare”. Care defineşte producerea concomitentă, cu aceeaşi instalaţie (grup motor termic-generator de curent, turbină șamd.) a energiei termice şi electrice.

Practic politrucii de la ANRE au obligat consumatorul să investească în retehnologizarea producătorului de energie, fiind reprezentantul intereselor producătorului, distribuitorului, importatorului, băieților deștepți şi ignorând, în mod cinic, consumatorul, fie că vorbim despre persoane fizice sau juridice.

Mai ales că banii încasați pentru cogenerare au ajuns în conturile unor companii energetice de stat, ajutându-le de fapt să supraviețuiască şi nu în retehnologizare. S-au dat bonusuri la salarii curvelor (indiferent de sex) care ţin în gheare sistemul energetic al României.

Cu complicitatea politicului că, vorba băiatului care umbla cu transformatorul vopsit, Relu Fenechiu: „toți politicienii beneficiază de bani negri în campania electorală”.

Când furnizorul de energie bagă în factură costurile cu dezvoltarea sistemului de producere a energiei practic îi buzunărește ca un hoț pe consumatori. Banii luați așa intră în conturile furnizorului fără să existe un control asupra viitoarelor investitii.

Cu complicitatea celor de la ANRE, românii au capitalizat furnizorii de energie într-un sistem chipurile privat, pe cale să se liberalizeze.

ANRE a făcut jocul furnizorului prostind consumatorii și acoperind foamea de bani a guvernărilor de până acum, golind buzunarele românilor.

Aşa că azi plătim energie la cheremul furnizorilor fix în complicitate cu guvernanții. Consumatorii oricum sunt captivi într-o piaţă neconcurenţială dar care s-a dat brusc „liberalizată”, iar de protecția consumatorului se ocupă fix lupii care au păzit stâna ca nu cumva să fugă oile.

Tot o golănie este prețul la gaze. Nu mai contează la facturare câți metri cubi s-au consumat, ci câte „gigacalorii”, asta în condițiile în care practic consumatorul nu are cum să verifice puterea calorică a gazului care i s-a furnizat.

Pe baza acestor golănii, numai până în 2018, potrivit datelor statistice, prețurile gazelor au crescut cu peste 90% față de preţul din 2013. De atunci, au crescut cu o medie de 15 – 20% în fiecare an. Deja plăteam, în 2021, cu 50% mai mult la factură. Iar finalul de an a venit cu nucleara în buzunarul românilor.

Iar politicienii mimează îngrijorare şi grijă, când ştiu foarte bine că ei sunt principalii vinovaţi pentru situaţia de azi.

Partidele politice nu se pot reforma, nu mai pot ieşi din minciună.

Degeaba încerci, partidele politice au ca şi combustibil „ideologic” rahat – cel distilat cu votul nostru la fiecare alegere dintre „răul” cel „mare” şi „răul” cel „mic”. Mamă, ce-am mai pus botul la propagandă!

Întotdeauna va exista ceva care să-i împiedice să se reformeze: o obligaţie, o atenţie, un „acum nu este momentul”. Ceva. Orice drum spre mai bine pentru români şi România se va lovi de un şmecheraş care are nevoie chiar acum de voturile unor prostoi să-şi rezove mizeriile personale, sau de grup.

Căci, din autobiografiile depuse ca „sivică” la dosărelul de om politic în funcţii înalte, aflăm că cel puțin un sfert din actuala clasă politică a României s-a calificat în meseria de turnător-înfierător, aka la “academiile” zise “de securitate națională” (noile Ștefan Gheorghiu, dar nu ale Partidului Unic, ci cele ale unicelor și necălcatelor la timp în picioare Securități).

Nici nu mai iau la mână „siviurile” înalților funcționari publici, magistrați, procurori și milițieni, să nu mai zic de brava noastră breaslă a ziariștilor, că mi-e frică să-mi confirm supoziția că vechea Securitate bătea doar cu bâta, nu și cu afacerea și legile ca acum.

Atâta s-au penetrat politicienii şi afaceriştii cu securiștii post decembrie 1989, că au plodit monstruozitatea cu care ne confruntăm azi: statul securisto-mafiot român. Nici ei nu mai știu care pe cine să se toarne, să-și sufle afacerile și să-și nenorocească “famigliile”, că nici onoarea borfașilor care sunt nu o mai au!

Între timp plătim noi facturile gâlcevilor lor.

Şi, gata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *