Sex

Rolul medicului in terapia tulburarilor psihosexuale

Terapeutica in materie de psihosexologie implica aspecte particulare legate de natura tulburarilor si de faptul ca acestea sunt in directa relatie cu “cuplul sexual”. Practica ei are particularitati specifice, datorate in principal faptului ca viata sexuala se desfasoara in cadrul interior legitim, monogam, stabil si fecund. Iar o importanta deosebita in procesul terapeutic al tulburarilor psihosexuale o are medicului terapeut prin rolul sau.

S-ar parea ca oricine poate face terapia cuplurilor familiale cu probleme sexuale. In realitate, se cer calitati deosebite si un nivel inalt de pregatire profesionala in acest sens.

Rolul pozitiv al medicului. Ca sa poata avea un rol terapeutic pozitiv, eficient, in terapia tulburarilor psihosexuale ale grupului familial, medicul trebuie sa aiba un anumit tip de personalitate, echilibrat emotional-afectiv, matur, serios, dar receptiv, sa fie un exemplu pozitiv de incredere si de sustinere a problemelor care-i sunt prezentate de partenerii cuplului marital: stare de tensiune, conflicte, brutalitati si violente, insecuritate, izolare si instrainare, tendinte de dominare, tulburari de dinamica sexuala etc.

Rolul terapeutic pozitiv al medicului se poate caracteriza prin urmatoarele aspecte:

–    responsabilitate fata de problemele bolnavului;
–    seriozitate, dar nu rigiditate;
–    un mod binevoitor si receptiv de a privi si asculta plangerile bolnavilor, rabdare si ingaduinta;
–    discretie deosebita in ceea ce priveste continutul relatarilor bolnavilor, manifestata in special prin pastrarea confidentialitatii acestor discutii celuilat partener, rudelor sau altor persoane din afara cuplului;
–    tact deosebit in abordarea problemelor si a subiectului;
–    o atitudine neutra, dar plina de intelegere fata de relatarile bolnavilor;
–    capacitatea de a sesiza esentialul, de a opera sinteza datelor relatate de persoanele cuplului;
–    o atitudine directoare discreta, nedominanta, in discutii;
–    promovarea unor discutii cu un caracter cat mai liber, deschis, cultivandu-se spontaneitatea si evocarea amintirilor;
–    favorizarea transferului pozitiv din partea bolnavului;
–    capacitatea de a apropia partenerii cuplului marital, de a realiza reunificarea acestora si lichidarea problemelor care au dus la aparitia tulburarilor in interiorul cuplului;
–    preocuparea de a avea permanent in vedere, ca scop al terapiei, rezolvarea “problemelor cuplului marital”, restabilirea starii de echilibru si sanatate mintala a familiei si a membrilor acesteia.

Accidente negative ce pot aparea. Sunt insa, din nefericire, si situatii care esueaza, diferite de conditiile cerute anterior, si care pot duce la stari grave, atat pentru partenerii cuplului marital, cat si in ceea ce priveste relatia terapeutica dintre medic si bolnav.

Cele mai frecvente situatii negative pot fi cauzate de urmatoarele aspecte:

–    aparitia unor fenomene de rezistenta si refuzul bolnavilor de a mai comunica sau de a continua relatia terapeutica cu medicul;
–    agravarea starii clinice printr-un interviu medic-bolnav gresit conceput sau rau condus;
–    realizarea unui transfer negativ din partea bolnavului;
–    substituirea rolului medicului fata de bolnav, care poate prelua rolul director;
–    aparitia unor relatii emotional-afective de tip erotic intre medic si pacient, situatii ca pot duce la complicatii extrem de grave si de neplacute prin urmarile lor;
–    asocierea partenerilor cuplului marital intr-o atitudine de rezistenta sau de ostilitate impotriva medicului terapeut;
–    nesesizarea esentialului problemelor pacientului de catre medic si orientarea catre piste gresite sau solutii terapeutice inadecvate;
–    agravarea tulburarilor initiale pentru care bolnavul a venit la medic.

Toate acestea sunt accidente negative cu caracter extrem de nefavorabil pentru relatia medic-bolnav, dar, concomitent, avand consecinte nefaste asupra starii psihice a bolnavului si a cuplului sau marital.

Tratamentul profesionist al tulburarilor psihosexuale ale partenerilor cuplului sexual, fie separat, de catre medicul terapeut este covarsitor si se face, de regula, prin formele de psihoterapie inspirate din psihanaliza.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *