Sarcina si alaptarea sunt doua stari fiziologice temporare ale organismului unei femei, in care dezvoltarea normala a fatului si mentinerea sanatatii mamei trebuie realizate printr-un regim alimentar adecvat.
Necesarul de proteine al mamei este mai mare cu 25 % in sarcina, mai ales in lunile a 8-a si a 9-a, cand, datorita dezvoltarii sale rapide, fatul isi dubleaza greutatea. De aceea este necesar, in aceasta perioada, un aport mediu de 100 g de proteine/zi, furnizat de oua, lapte, branza, paine, mazare, fasole si alte leguminoase uscate, nuci si fructe.
Grasimile nu sunt necesare in cantitate crescuta fata de perioada anterioara. Un aport de 50 g de grasimi/zi poate fi suficient. Alegandu-le insa pe cele mai usor tolerabile si asimilabile: margarina, smantana, frisca, untul de calitate, nucile, maslinele. Trebuie insa evitate grasimile prajite, iar, la femeile cu tendinta la ingrasare, necesarul de grasimi poate fi redus.
Glucidele sunt necesare in cantitate mai crescuta (aprox. 500 g/zi) din cauza metabolismului mai intens al femeii in aceasta perioada si din cauza suprasolicitarii ficatului pe care o face prezenta sarcinii. De aceea, este indicat consumul de miere, orez, paste fainoase, paine, cartofi, fructe proaspete, iar, in absenta acestora, fructe coapte sau uscate.
Sarcina necesita si un aport suplimentar de saruri minerale, care au o importanta majora pentru dezvoltarea fatului. Astfel, aportul de calciu in timpul sarcinii trebuie dublat, mai ales spre termen, calciu care poate fi adus in organism prin consumul zilnic a 500 g de lapte sau preparate din lapte (branza, iaurt, sana), precum si, mai bine chiar, prin conopida, fasole uscata, nuci, paine integrala, varza.
In corelatie cu calciul, fosforul intervine de asemenea in formarea scheletului fatului. Aportul de fosfor poate fi asigurat prin oua, lapte, orez, paine, cartofi.
Fierul, care contribuie la formarea globulelor rosii ale fatului, este utilizat in cantitate crescuta (din cauza depunerii in ficatul acestuia), ceea ce va duce la anemierea mamei. Aportul de fier trebuie dublat mai ales in partea a doua a sarcinii, prin consumul de fasole, linte, spanac, fulgi de ovaz.
In privinta sari de bucatarie, este bine cunoscuta tendinta sau predispozitia gravidei de a face, in aceasta perioada, hipertensiune arteriala. De aceea, aportul de sare trebuie diminuat la cel mult 4-5 g/zi, motiv pentru care nu sunt indicate sa fie consumate muraturile, conservele si branza sarata. Din luna a 7-a, reducerea aportului de sare trebuie sa fie mai severa, astfel incat, in ultimele doua saptamani, femeia insarcinata este bine sa manance complet nesarat. Prezenta edemelor in timpul sarcinii solicita restrictia de sare mult mai precoce.
Vitaminele, prin participarea la toate reactiile chimice care se produc in cele doua organisme nu trebuie sa lipseasca din alimentatia femeii. Vitamina A, care protejeaza pielea si mucoasele, se gaseste in plantele viu colorate (morcovi, rosii, dovleac, spanac, urzici, caise, cirese) dar si in lapte, branza, smantana, galbenus de ou. Varsaturile care apar, mai ales in perioada de debut a sarcinii, pot fi cauzate si de lipsa vitaminei A.
Vitaminele din grupul B (B1, B2, B6 si B12) au un rol in buna functionare a sistemului digestiv si nervos. Lipsa lor duce la scaderea poftei de mancare, dureri de tip nevrotic, edeme. Aceste vitamine se pot gasi in painea integrala, in alte cereale, in spanac, sfecla, varza, nuci, oua.
Vitamina C este deosebit de importanta prin cresterea de aparare a organismului la infectii, prin favorizarea absorbtiei calciului si prin cresterea rezistentei vaselor sanguine. Absenta acestei vitamine duce la senzatia de oboseala si la aparitia de hemoragii gingivale. Vitamina C poate fi adusa in organism prin consumul crescut de portocale, lamai, ardei grasi, salata verde, mazare, rosii, cartofi. Este foarte important modul de preparare a acestor alimente. Vitamina C se distruge in parte prin fierbere sau chiar lasarea alimentelor in apa. De aceea, ele trebuie spalate cu apa curgatoare si trebuie fierte in aburi, nu in apa. Cartofii, de exemplu, trebuie fierti in coaja; continutul lor in vitamina C este de trei ori mai mare dupa fierbere decat daca ar fi fost curatati.
Vitamina D intervine de asemenea in fixarea calciului in oase. Ea se gaseste in alimente mai ales sub forma de polivitamina D, care se fixeaza sub piele si din care se transforma, sub influenta razelor de soare in ultraviolete (UV). Vitamina D preformata se gaseste in lapte, in galbenus de ou, in unt si smanatana.
Vitamina E favorizeaza pastrarea sarcinii in primele luni, tonifica vasele capilare si are rol in functionarea glandelor sexuale. Deficitul in aceasta vitamina se manifesta prin tulburari in circulatia capilara, tendinta la sangerare sau la avort. Ea poate fi adusa in organism prin consumul de cereale necojite, legume si zarvaturi proaspete (mazare verde, telina), uleiuri vegetale (de floarea soarelui), lapte.
Vitamina K are rol important in coagularea sangelui. Lipsa ei produce hemoragii cu diferite localizari. Ea se gaseste mai ales in spanac, conopida, varza, grau, porumb, morcovi, sfecla, rosii, cartofi si urzici.
Daca pofta de mancare lipseste in prima perioada a sarcinii, dupa luna a 3-a, aceasta revine si apoi creste, ceea ce va predispune gravida la ingrasare (disgravidie). De aceea, trebuie evitate “gustarile” intre mese sau aportul caloric exagerat (max. 2500 de calorii/zi, cand femeia lucreaza). Mesele vor fi luate la ore fixe, deoarece digestia se face mai greu, iar repausul dupa mese este obligatoriu.
Este interzis consumul de cafea, de alcool, de alimente foarte grase si de condimente. Femeile care alapteaza trebuie sa urmeze aceleasi recomandari, evitand in plus alimentele care pot da un gust neplacut laptelui sau pot produce tulburari digestive (ceapa, usturoiu, cafeaua, alcoolul).