Cand vad balurile Lions sau Rotary unde se aduna toti basitii snobi ai Clujului sa „ajute”, mi se face o greata cosmica. Mamashe cu papanashi in cap si in rochii lucitoare cu dizain de piata Marasti si domni cu burta de caras gatuiti pe papioane ce li se potrivesc la gat cum se potriveste un taur intr-un magazin Dior se amagesc ca ei fac caritate dand cu zgarcenie 100 de euro intr-o cutiuta si mancand jumate din bani la meniul din seara aia.
Cand vad milionari septuagenari din Cluj ca nu le mai ajung bancnotele si nu se opresc din business, desi ei nu au acasa copii, iar nevestele le sunt urate ca schimbul 3, ma uit mereu spre ceruri si ii bat Lui obrazul.
Cand vad copii care sufera de foame sau de frig, lipsiti de sanse, imi ard ochii de furie.
Cand vad insa oameni precum clujeanca Rocsana Contras, imi dau seama cat de putini suntem in orasul asta din cei ce mai au in inima sentimentul real de a ajuta. Rocsana ajuta pruncii amarati din judet de ani de zile. Si-a strans o gasca de sustinatori care o ajuta, gasca din care fac parte si eu din acest an. Si face. Face mai mult ca douazeci de organizatii Lions de sclifositi.
In aceasta toamna, Rocsana a mai facut una: a incaltat zeci de prunci amarati din Clujul de 5 stele, din zone unde nu exista nici wifi, nici Starbucks, unde problema mare nu e cand vine noul model de Range Rover, ci ce se pune maine pe masa.
Bravo, Rocsana, bravo! Esti eroina fara pretentii si aere a Clujului!
