Dudu Isabel e un artist desăvârșit, cu o voce nemaiauzită, cu sonorități de cristal, 100% sunet, 0% zgomot. E un rocker ce ar merita notorietate și recunoaștere internațională și dacă s-ar fi născut într-o metropolă a muzicii, și nu în Cluj, capitala manelismelor, ar fi și avut parte de așa ceva.
Dudu Isabel e genul de cântăreț al cărui fan devii de la prima audiție, indiferent de genul de muzică pe care-l asculți, sau indiferent dacă asculți muzică sau nu. Prin fiecare piesă interpretată, Dudu reușește să-ți transmită o stare aparte, un sentiment; indiferent că e vorba despre creațiile proprii, sau de coveruri, concertele lui Dudu Isabel sunt catharsis în stare pură.
Originalitatea rockerului e dată și de felul său unic de-a fi, în afara scenei. S-a lăsat de ceva vreme de ”chicks and booze”, e ,,om serios”, cumpătat și de casă, renunțând la alcool în favoarea literaturii universale, ce îl pasionează acum mai mult decât orice licoare bahică. Dudu Isabel e un rocker inteligent și educat, cu foarte multe neologisme în vocabular și cărți în bibliotecă. Poate de-asta și versurile pieselor sale transmit mereu, dincolo de muzicalitate, și un mesaj, plin de sens, nefiind ,,doar cuvinte goale ce din voce au să sune”.
Mai nou, Dudu cochetează și cu teatrul, având un concert ,,biografic” Marilyn Manson, ce poate fi urmărit în această stagiune a Teatrului de Club Diesel, o reprezentație de forță, în care îl interpretează pe Manson, mai bine chiar decât Manson însuși.
Rockerul clujean a trecut prin mai multe trupe, însă cea care îl caracterizează e Seven, trupa sa de suflet. A fost concurent și la Vocea României, dar nu asta contează. Ce contează cu adevărat e că la Cluj avem un artist contemporan, pe care îl putem urmări pe scenele mai mici sau mai mari ale orașului, la prețuri modice, invers proporționale cu valoarea sa colosală.
,,Fratele meu îmi zicea Dudu, fiindcă nu putea să zică Șugu… Șugu would be a cool porn name!”
Dudu Isabel s-a născut în Mănăștur, părinții săi fiind ingineri, la fel ca și el, pentru că rockerul e un profesionist, așa cum se cerea înainte de Revoluție, ,,multilateral dezvoltat”.
Din clasa a patra talentul a început să îi vorbească și să îi spună să devină cântăreț, numai că nu îi era clar ,,conceptul fizic a ceea ce însemna asta”, pentru că, pe atunci, în 1985-1986, ,,nu era o industrie muzicală la noi, exista doar muzică ușoară și vreo 2-3 trupe de rock, scăpate așa…”
Actualul nume de scenă și l-a însușit din fragedă copilărie, Dudu fiind porecla lui de când avea 3 ani, iar Isabel, alter ego-ul său feminin:
,,Când eram copil, fratele meu îmi zicea Dudu, fiindcă nu putea să zică Șugu, cum îmi spuneau ai mei… Șugu would be a cool porn name!”, glumește Dudu, încântat.
,,Isabel – nu mai țin minte, dar a venit instinctual, cred că este dublul meu feminin, în sensul de animus, anima, fiecare bărbat are o parte feminină. E partea mea feminină care preia estrogenic multe din problemele cu care mă confrunt. Ulterior am aflat că dacă aș fi fost fată, ăsta ar fi fost numele ales de către mătușa mea, dar numai ulterior am aflat asta.
Numele meu real e Sandu Bărbuță, ing. Sandu Bărbuță, că așa se recomandă inginerii.”
S-a apucat de cântat la chitară cu prietenii, în fața blocului
Din 1991 Dudu s-a apucat de cântat la chitară, acasă și cu prietenii, în fața blocului, neexistând pe atunci forme organizate, mai profesioniste, de manifestare artistică. A fost perseverent, și, după 3 ani, pe când era în clasa a XII-a, a început să își creeze propriile piese rock, cântate la chitară acustică:
,,Mergeam cu colegii atunci prin excursii din-astea cu cortul și eu căram chitara după mine și cântam tot felul, mai bine sau mai rău, și încet-încet am început să învăț tot felul de piese și a început să se miște treaba.”
Politehnica și înființarea trupei ”Seven”
Cu toate înclinațiile sale muzicale, neavând nici studii de specialitate, nici vreun background familial într-ale muzicii (în afară de un bunic – director al Liceului de Muzică din Bacău), Dudu a dat, în loc de Conservator, la Politehnică, și s-a făcut inginer electronist.
În facultate a continuat să cânte și tot atunci a avut contact și cu primele trupe: o variantă inițială de Seven, în 1998, și primele piese rock metal, apoi, ,,un mare pas a fost intrarea în Voice of Silence, un an mai târziu, iar din 2000 a reînființat Seven și a scos primele piese, care se mai ascultă și acum: ,,Îngeri de piatră”, ,,Miorița”, ,,Dincolo de liniște”.
Cariera sa în domeniul studiilor tehnice absolvite a fost scurtă și fulminantă: a durat doar doi ani, între 2000 și 2002, perioadă în care a fost profesor de specialități tehnice la Liceul nr. 8 din Mănăștur:
,,Mi s-a părut foarte mișto, e o meserie mișto, dar sistemul era și atunci depășit – acest sistem centrat foarte mult pe acumulare de cunoștințe și pe redare; și nu mă simțeam bine la catedră, fiindcă și elevii își dădeau seama că ceea ce învățam noi acolo nu era ok. A trebuit să renunț și de atunci mă ocup strict cu muzica.”
Seven-ul a continuat o bună bucată de vreme, până prin 2007, când, ,,din considerente mai degrabă artistice”, solistul trupei a luat o pauză. Dar, până la pauză, Dudu a scos mai multe materiale audio, printre care și ,,Oprește-te, clipă!”, piesă îmbrăcată și-ntr-un videoclip, în 2015:
Din nou student, la Literatură Comparată
În 2007 Dudu a întrerupt activitatea chiar în mijlocul imprimărilor pentru un nou album, făcând o pauză ,,din motive creative”, după care, în 2008 s-a apucat de o nouă facultate, de această dată una mai artistică, Literatură comparată și Limba Finlandeză, cu acest prilej reușind să scape și de dependența de alcool.
La Litere, își reamintește Dudu, a întâlnit oameni care i-au deschis ochii în direcții în care nu credea că îi mai pot fi deschiși la 32 de ani: Corin Braga, Ștefan Borbely, Ruxandra Cesereanu:
,,Comparata este o secție, i-aș spune, de elită, fiindcă sistemul de pregătire este axat foarte mult pe capacitatea de sinteză a studentului, și nu pe cea de reproducere, oferind astfel un cadru destul de larg de exprimare, în sensul că examenele erau multe cu titlu de eseu creativ – bazat pe o tonă de cărți pe care trebuia să le citești, dar eseu care urmărea puterea de înțelegere a studentului, și nu doar cea de reproducere a unui răspuns.
Eu în continuare și biblioteca mi-am alcătuit-o pornind de acolo, de la lecturile pe care le aveam, încă mai citesc, încă mai studiez cărți de acolo și am descoperit poezia, teatrul, metacritica, meta-analiza, într-un mod în care nu aș fi putut să o fac singur.”
Cititorul de literatură comparată Dudu nu a devenit și scriitor, considerând că încă nu a citit suficient, cât să se apuce de scris:
,,Modalitatea asta lirică de a mă exprima se concretizează în versuri, și nu neapărat în poezie, la modul cum este percepută acum poezia. În versuri eu trebuie să folosesc un anumit ritm, o anumită rimă, este un vers clasic, pe când poezia actuală nu mai este clasică, este fără ritm și rimă, merge pe alte cutume, și încă nu m-am aventurat în domeniul ăsta; poate, odată…”
Free booze and chicks: ,,Ispita trebuie păcălită cu doze mici, care să nu îți afecteze viața personală și profesională”
Problemele cu alcoolul Dudu și le-a rezolvat în perioada ,,studenției” la Litere:
,,Au început când m-am băgat în domeniul ăsta. Ca toată lumea, m-am băgat pentru free booze and chicks, dar după aceea am aflat că este o profesie serioasă, însă anumite deprinderi nu le-am putut evita la timp și, încet-încet s-a format o anumită dependență de alcool, nu neapărat cronică, dar suficient de puternică încât să ajungă să îmi afecteze viața.”
Facultatea, consideră Dudu Isabel, a avut o influență importantă în ceea ce privește ,,lăsatul” de alcool, programul de studiu și mediul academic în care trebuia să se integreze forțându-l să aibă mai multă grijă pentru ceea ce face și pentru ce consumă.
A avut perioade de abstinență totală, dar nu a renunțat de tot la alcool, doar a găsit o modalitate de a bea cu moderație:
,,Nu mi se pare neapărat o soluție renunțarea completă la nimic, dacă îți face plăcere. Când renunți de tot rămâne tot timpul ispita, și atunci ispita trebuie păcălită cu doze mici, care să nu îți afecteze viața personală și profesională. Nu susțin consumul de alcool, nu dau sfaturi, dar susțin abordarea moderată a orice, susțin un hedonism moderat de orice natură.”
Și fiindcă era vorba despre ”booze and chicks”, femeile nu au fost niciodată pentru Dudu un ,,viciu”:
,,Nu am fost un afemeiat, multe din ceea ce se povestește despre mine sunt doar legende urbane, câteva lansate chiar de către mine. Știi cum sunt băieții, mai dau din gură gratuit, sau întrețin niște iluzii unor persoane, care nu se concretizează neapărat în chestii reale.”
Și, ca o dovadă a realității celor afirmate, Dudu e acum într-o relație serioasă, de 3 ani de zile, iubita sa, concept artist, ajutându-l cu partea de imagine: ea îi face cărți de vizită, postere, bannere, tricouri și tot ce e nevoie pentru partea de promovare vizuală.
În ceea ce privește femeile, Dudu se vede ca o entitate expiatoare și purgatorială:
,,În sensul că, după mine, multe fete și-au găsit fericirea – cu altul, evident. Eu am fost ultima stație; au învățat lecția și au eliminat prin intermediul meu multe porniri negative și frustrări, ajungând într-un final să își găsească o viață normală.”
Epopeea muzicală de după 2009
Epopeea muzicala a lui Dudu Isabel a continuat în 2009, când a activat cu 5 A’live, ca trupă de terasă, la Chios, cu acest prilej aprofundând unele dintre secretele meseriei sale, cum ar fi mnemotehnica textului, diversitatea de interpretare sau anduranța interpretativă.
În 2010, după dispariția lui Ronnie James Dio, Dudu a înființat o trupă tribut Ronnie James Dio, o formație unică de genul acesta în țară, care avea un repertoriu întins pe 30 de ani din cariera rockerului, trecând prin Black Sabbath, Rainbow și Heaven and Hell.
În 2011 a fost rechemat în Voice of Silence, cu care a scos un LP ce conținea 3 piese, iar în 2012 a încetat colaborarea cu ei, pentru a se alătura trupei Vespera. În 2013, Dudu Isabel a participat și la Vocea României, iar în 2014 a avut o scurtă colaborare cu trupa Rezident EX. Cu așa o activitate intensă, anii 2013-2014 Dudu și i-a împărțit între orașele mari ale țării, unde era mereu plecat pentru a susține diverse concerte. Cu trupa Vespera a câștigat marele premiu la Festivalul Posada Rock de la Câmpulung, participând și la Rock’n Iași, Wacken Metal Battle, Rock in the City (din Cluj), Eurock Christmas, plus multe întâlniri de motoare.
La sfârșitul lui 2013, Dudu a început și colaborarea cu rockerul Costi Cămărășan, iar în 2014 a reformat Trupa Seven, alături de Johnny Sxxx, Rareș Suciu și Răzvan Krivach.
În mai 2014 a fost solicitat pentru rolul Judas Iscariot din Jesus Christ Superstar, la prima montare a musicalului într-o țară predominant creștină, spectacolul având două reprezentații, ambele sold out, în cadrul Zilelor Culturale Maghiare. În ceea ce privește latura sa spirituală, Dudu se consideră un liber cugetător, dar nu ateu:
,,Am o credință proprie, dar nu o religie proprie. Mă raportez mai degrabă la credință, paradigmatic, dar nu la religie.”
Deși a trecut prin mai multe trupe, Seven e cea de care se simte cel mai apropiat:
,,E trupa mea, am crescut cu ea, în ea și pentru ea; toate lucrurile care mi s-au întâmplat în ultimii 20 de ani sunt puse acolo, în versuri și în melodie. Pe mine ca artist mă caracterizează muzica compusă de mine, restul ține de orchestrație, de aranjament și de un cumul de energii creatoare venite de la colegii mei cu care colaborez.”
În 2015, Dudu a fost solicitat să îi țină locul lui David Brian, în tributul românesc – Speak Floyd, cu care susține o serie densă de concerte. Încă nu e confirmat, dar în iunie, alături de Speak Floyd, Dudu Isabel ar putea cânta în deschiderea concertului Jethro Tull de la Galați.
Marilyn Manson Superstar
Recent, regizorul Sorin Misirianțu l-a abordat pentru un performance art, Marilyn Manson Superstar, o delectare a simțurilor și-a spiritului oricărui spectator, catharsis în stare pură. Pentru perfecțiunea ireală a părții muzicale a spectacolului, Dudu are o explicație cât se poate de reală: ”Proper preparation prevents poor performance.”
Fiindcă Marilyn Manson Superstar a intrat în stagiunea Teatrului de Club Diesel, reprezentația va mai putea fi savurată și în 16 aprilie, chiar și de către spectatorii care au văzut deja premiera, și care, cu siguranță, mai vor o dată:
,,Nu va fi identic, o să încercăm în fiecare spectacol să schimbăm puțin și din mesajul de teatru, și din cel muzical, pentru că Manson e o personalitate complexă și are multe momente care merită amintite. Vreau să ofer de fiecare dată un spectacol nou, fie că e vorba de machiaj sau hair-styling, fie că e vorba de text sau muzică – mici momente inserate, introdusă o piesă în plus, dar în mare va rămâne, evident, un crochiu al vieții și muzicii lui Manson. Îl vom ajusta tot timpul, ca să iasă mai bun, și pentru ca să putem da ocazia unui anumit tip de public să vadă de fiecare dată un spectacol diferit, evident, cu același filon.”
,,Sunt un avocat al trăitului, în sensul de: «Don’t let making a living come before having a life!»”
Pe viitor, Dudu intenționează să își canalizeze eforturile spre trupa Seven, pentru un material nou, clipuri noi, și o serie de concerte, deocamdată la evenimente private. El e un artist full-time, ce se ocupă și trăiește exclusiv din muzică, din ,,tot ceea ce înseamnă performance”, considerând că se poate trăi din asta, cu condiția de a fi performant, rezultatele obținându-se prin ,,multă muncă și mult focus”.
Conform rockerului, arta este, sau cel puțin ar trebui să fie, o necesitate, deși deocamdată e un lux, pentru majoritatea publicului. Dar Dudu e optimist:
,,Încet-încet lucrurile se schimbă, fiindcă și țara merge altfel, lucrurile se așază, lumea începe să aibă bani…”
Deși are o voce de o originalitate și o valoare greu de atins și de depășit, Dudu Isabel se definește cu modestie drept un ”entertainer” (și nu un muzician), un ,,simplu” avocat al ,,trăitului”:
,,Nu consider că cunosc suficientă muzică încât să mă definesc drept muzician, cred că cel mai potrivit ar fi termenul entertainer. Ai putea spune că sunt un avocat al trăitului, în sensul de: «Don’t let making a living come before having a life!», adică viața e prea scurtă ca să fie luată în serios.
Cred că aș putea fi un adept al dionisiacului – ca și construct cultural vast, nu doar ingurgitare de cantități industriale de alcool și dănțuire nebunească, ci, în general, sărbătorirea zilnică a vieții și libertății.”