Cooltura

Richard al III-lea se interzice la Teatrul Național Cluj

„Richard al III-lea se interzice” e o frescă psihologică a sistemului totalitar, a oricărui sistem totalitar, chiar dacă în piesa lui Matei Vișniec este vorba despre stalinism. Piesa urmărește, pe parcursul a două ore, teroarea unui sistem de putere nedemocratic, unde pericolul subminării dictaturii „proletare” generează o adevărată psihoză în rândul oamenilor simpli și o paranoia în rândul celor înregimentați în sistem, a persecutorilor care suferă de o adevărată manie a persecuției, care caută dușmani ideologici oriunde, chiar și în artă.

Sâmbătă, 8 octombrie, în cadrul Întâlnirilor Internaționale de la Cluj, „Richard al III-lea se interzice” s-a jucat în studioul Art Club al Teatrului Național Cluj, într-o îngustă sală dreptunghiulară de vizavi de clădirea TN,  improprie pentru teatru, săliță care dă impresia unei bojdeuci a lui Creangă și unde spectatorii sunt înghesuiți de-a lungul și de-a latul încăperii, spectacolul jucându-se chiar în fața lor, fără vreo separație de scenă, printre picioarele care le sunt stropite cu apă, din care papucii le sunt uneori smulși, spectatorii devenind, la rândul lor, personaje ale piesei, „proletari” care asistă pasiv la întreaga oroare.

Regizor rus Meyerhold intenționează să pună în scenă Richard al III-lea, doar că în lupta cu cenzura odioaselor vremuri personajul își pierde libertatea și viața, iar actorul care îl interpretează pe Richard își pierde capul, care le este servit pe tavă celorlalte personaje, de către însuși Stalin. Acesta este, foarte pe scurt, eșafodajul de întâmplări al piesei, pe care se construiește eșafodul de teroare pe care sunt executați toți cei care intră în contact cu arta „subversivă” a regizorului. 

În sistemul totalitar în care trăiesc personajele nu există scăpare, ele având doar libertatea de a muri pentru gândurile lor, nu și cea de a le trăi. Sistemul represiv se infiltrează până la nivel de familie, fapt exemplificat în piesă printr-o metaforă teribilă, atunci când fiul nou-născut al regizorului, imediat ce iese din burta mamei, începe să-și ancheteze tatăl, ca pe un adevărat dușman al orânduirii sociale staliniste. Și soția regizorului are un comportament scenic metaforic, femeia proletară ținându-și soțul strâns în chingile sistemului, chiar și intimitatea fizică fiind doar un prilej de îndoctrinare și reașezare a soțului în limitele ideologiei de stat. Mama și tatăl lui Meyerhold devin, de asemenea, anchetatori voluntari ai fiului, și toate personajele, începând cu generalisimul Stalin și până la ultimul sufleor din teatru, acționează pervers, ironic, subversiv, sub o înfățișare binevoitoare semănând de fapt doar moartea fizică, sufletească și psihologică a tuturor celor cu care intră în contact.

„Richard al III-lea se interzice” al Naționalului clujean beneficiază de o distribuție de excepție, care se mulează perfect pe cerințele jocului scenic, actorii reușind să compenseze ceea ce sala improprie strică, reușind să creeze atmosfera specifică epocii totalitare și să țină spectatorul în priză pe parcursul celor două ore de spectacol. Scenografia și costumele, deși minimale și austere, completează, de asemenea, reprezentația, reușind să înlăture senzația de amatorism pe care o imprimă studioul Art Club. 

Din fericire, următoarea reprezentație, cea din 30 octombrie, se va juca în Studioul Euphorion, un spațiu mult mai potrivit pentru o piesă de asemenea calibru. Cu puțină concentrare a momentelor de tăcere și de tensiune dramatică (unele sunt mult prea lungi), piesa ar fi una chiar foarte reușită. Durata însă, ușor tărăgănată, o face doar o piesă reușită. Bineînțeles, pentru amatorii genului. Celor născuți în democrație, „Richard al III-lea se interzice” le poate părea o fantezie monstruoasă și ireală, una cu care nu îți dorești neapărat să rezonezi. Persoanele mai în vârstă însă, care au trăit ororile comunismului, ar putea rezona mai profund cu tema acestui spectacol, care nu este pentru oricine.

Dacă vă doriți să petreceți o seară plăcută la teatru, pentru cei ancorați în zilele noastre Clujul are o ofertă bogată de piese mai luminoase și mai pline de catharsis. Pentru cei care își doresc însă să savureze teatral o felie de teribilă istorie totalitară, „Richard al III-lea se interzice” este o alegere potrivită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *