Completând analiza de ieri, să facem demonstrația mizeriei de prag electoral de 5%. Și o facem pe cifrele de la noi de acasă, care nu spun așa, cele din Cluj-Napoca:
Pragul minim de prezenta la vot pe Cluj-Napoca a fost, totuși, la euro-parlamentarele din 2014 de numai 32%, față de localele din 2016 – cu 37%.
Acest “prag minim” ne dă cifra „nucleului dur” al partidelor competitoare: 16,1% – PDL, 11,6% – PNL, 22,3% – PSD, 17,6% – UDMR, 7% – PMP. Pe această “mobilizare” observăm următoarele lucruri: luând cifrele stict matematic (1+1=2, ceea ce în politică nu se întâmplă niciodată), PNL + PDL = 27,7%; dar, în noul PNL Cluj-Napoca (nu în municipiu), s-a produs hemoragia de cadre dinspre PNL – care spre ALDE, care spre PSD, PMP, PML, așa că, în economia viitoarelor negocieri despre șefia noului PNL Cluj, nucleul dur rămâne la ex-PDL – și tot acolo pâinea și cuțitul negocierilor. Votantii ex-PDL au dat tonul alegerilor locale din 2016.
Daca îi adunăm și pe cei din PSD (la fel de “matematic”), să argumentăm discuția despre bi-partidism și mizeria pragului de 5%, avem un maxim de 50% votanți (dntre cei care votează) în dreptul PDL, PNL, PSD – care azi sunt PNL, PSD+ALDE. Deci, în condiții de prezență “extremă”, în mod concret, fără “vot politic”, „bi-partidismul” nu își adjudecă decât 50% dintre votanți.
Împreună cu UDMR („balamaua”, „curva politica”), bi-partidismul poate aduna maxim 67,7%. Zdrobitor pentru reprezentativitate este faptul că la “vot politic”, adică repartizarea voturilor valid exprimate către partidele și independenții care nu au îndeplinit netrebnicul prag de 5%, 32,3% dintre electori riscă să rămână nereprezentați.
Bun, la scrutinul din 2014 s-au „pierdut” prin neatingerea pragului 12,3% voturi – ceea ce este mult.
Haide să vedem și alegerile locale din 2012, când avem o prezență la vot pe municipiul Cluj-Napoca de 48,1%. La un prag electoral de 6536 voturi și un coeficient electoral de 4431voturi pentru 27 de mandate în Consiliul local, avem: USL (PSD+PNL) – 39,65%, PDL – 33,27%, UDMR – 12,93%, PPDD – 5,67%. S-au redistribuit 11.052 voturi, adică 8,46%.
Acum să ne reamintim că PSD + PNL erau pe valul urii împotriva lui Boc și a lui Băsescu (tăieri de salarii șamd) + că nu știm cât au furat în realitate din tot acest scor. Ca USL fac 39,65% la o prezență la vot de 48,1% (mai mare cu 16,1% decât la europarlamentarele din 2014, unde ar fi făcut pe nucleul dur, mergând împreună, 33,8%; 5,8% la o participare cu 16,1% mai mare, înseamnă extrem de puțin). PDL a făcut mobilizare pentru Boc care a beneficiat și atunci (mai mut ca oricând) de iertarea clujenilor; acest “e de-al nost’” – este cheia câștigării a 3 mandate de către Funar – atunci era pericolul maghiar; acest “e de-al nost’” este cheia câștigării unui nou mandat de către Emil Boc –că le-a pus asfalt în cartierele mărginașe ale municipiului, că le-a dat gratuitate la transport, că le-a dat subvenție la gaz, că e ca apa sfințită șamd; este și motivul pentru care i-a momit în ultimul ceas pe cei din Edgar Quinet: pericolul maghiar a fost înlocuit cu jucăria asfaltului și identificarea desrădăcinaților cu Boc care cosește, care amestecă mămăligă, care a dus o viață grea la țară și s-a ajuns domn la oraș. PDL a obținut 33,27%. Dublu față de cât a făcut pe nucleul dur din 2014 (16,1%). Și de aici scoatem, ca o paranteză, argumentele prin care Nicoară și ai lui și-au cam mâncat mălaiul în noul PNL: greul ultimelor alegeri a căzut pe umerii ex-PDL și al votanților lor. La care adăugăm și cele 30 de mii de porții de mâncare date de două ori pe an încă de acum 4 ani, și gratuitățile, și funcționarii care țin de Primărie cu tot cu familiile lor șamd. Ex-PNL și PSD au fost pe hemoragie și pe demobilizarea electoratului care a fost mai convins să voteze reactiv în 2012, iar acum este debusolat: prietenii sunt dușmani, dușmanii nu mai sunt prieteni, candidatul li s-a tost schimbat, ba a fost de-al lor, ba a fost “independent”. Celor din ex-PDL li se rupe de chestii din acestea. Ei sunt, practic, la fel de pragmatici (curve) ca și cei din UDMR. Au învățat să voteze disciplinat – ceea ce ne dă și un indiciu cu privire la vârsta acestora (majoritar înaintată) și nivelul de educație (majoritar maxim bacalaureați pe vremea lui Ceașcă – bățoși că au făcut școală “de calitate”). UDMR ar fi luat-o în freză dacă se mobilizau românii la vot – ceea ce nu s-a întâmplat. La fel ca șiîin 2012, bi-partidismul + balamau au luat Consiliul local. Numai că, spre deosebire de 2012, când a mai rămas 1 post de consilier local disponibil pentru PP-DD, că acesta a tins pragul de 5%, anul acesta au ras, tuns și frezat totul – prin redistribuire.
Redistribuirea, denumită curvește “vot politic” a văduvit de vot aproape 20% dintre clujeni.
Așa că, dacă este ceva de discutat public și dezbătut, este despre necesitatea de a coborî pragul electoral la 3%. Altfel asistăm numai la o mare minciună despre reprezentativtate – echivalentă cu cea în care ne-am trezit în Pralavramentul Românie cu aproape 600 de șparlamentari.
