Cei in varsta tin cu dintii de ea; cei tineri o ignora. Este vorba de institutia familiei, care in ultimele decenii a suferit mutatii profunde in ceea ce priveste structura si functiile sale. Familiile din societatea contemporana au suferit transformari interesante, sesizabile de catre sociologi dar si de oamenii mai in varsta.
Schimbarile care au intervenit in interiorul ei sunt atat de importante, incat si termenul de familie a devenit tot mai ambiguu, el tinzand sa acopere astazi realitati diferite de cele caracteristice generatiilor precedente.
Familia este cea mai fidela posesoare si pastratoare a traditiilor si a valorilor intr-o comunitate data. Ea este una din cele mai conservatoare (in sensul bun al cuvantului) segmente ale societatii. Contrar acestei idei, familia a devenit tot mai sensibila la toate transformarile petrecute in societate. De exemplu, una din functiile traditionale, cea de ingrijire a varstnicilor (ii dam la azil!) este pe cale de disparitie, iar functia de socializare a copiilor (ii dam la cresa!), este impartasita cu alte institutii sociale.
Cariera partenerilor
Schimbarea statutului social al femeii prin implicarea ei in activitati profesionale extrafamiliale determina noi configuratii ale raporturilor dintre cei doi parteneri, in sensul unor redefiniri ale rolurilor acestora. Astfel, aparitia si proliferarea carierei profesionale si a traiectoriei sociale feminine au complicat destul de mult relatiile interpersonale, in general, cu partenerul de viata, in special.
Asupra cuplului, cariera profesionala a femeii ridica probleme de o alta natura. In primul rand, exista tendinta ca femeia sa se concentreze foarte mult asupra carierei si sa ignore la fel de mult viata de familie. Daca aceasta tendinta este valabila si pentru barbat, situatia devine critica pentru functionalitatea familiei ca institutie sociala.
Gradul de implicare in viata de familie depinde de perceptia asupra modificarii rolurilor, in conditiile existentei carierei profesionale la unul sau ambii parteneri. Astfel, atunci cand unul dintre parteneri este concentrat mai mult asupra carierei, celalalt trebuie sa preia o parte din sarcinile domestice ale partenerului, dar preluarea poate fi formala sau angajanta. Iar in familiile cu dubla cariera, cand sotul si sotia si-au inceput carierele profesionale in acelasi timp, succesul rapid al unuia poate deveni o problema majora pentru celalalt.
Masculin si feminin
Exista oameni naivi care ignora realitatile legate de femei si barbati privind unitatea si iubirea. Indiferent daca partenerii sunt casatoriti sau doar logoditi (de proba), fiecare dintre ei ar trebui chiar si acum, in iuresul de schimbari succesive, sa isi trateze partenerul ca pe o femeie (barbat), nu doar ca o persoana inteligenta, o fiinta umana, un amic sau o creatura de genul neutru.
Noi, oamenii, nu ar trebui sa uitam ca, in ciuda nivelului de inteligenta si talentelor extraordinare, ramanem de la natura barbati si femei, cu creiere si sisteme endocrine organizate diferit, in moduri oarecum complementare, care trebuie respectate si luate in considerare.
Daca intr-o casnicie doi oameni nu recunosc femininul si masculinul in fiecare dintre ei si nu acorda acestor aspecte respectul, admiratia si atentia pe care le merita, ei devin mai pretentiosi, mai putin rabdatori si intelegatori si mai lipsiti de consideratie fata de partener – cu alte cuvinte, devin egocentrici. In momentul in care cei doi parteneri reusesc sa se inteleaga si sa exprime ceea ce au specific masculin/feminin, atunci ei pot descoperi o parte a relatiei lor, ignorata inainte, imbunatatind-o si dezvoltand-o impreuna.
Se pare ca ne aflam intr-o perioada de redefinire a rolurilor masculin si feminin in cadrul casniciei, perioada accelerata de feminism. Pe de alta parte, atat redefinirea rolurilor, cat si intelegerea eronata a ei, favorizeaza aparitia unor comportamente de sex-rol foarte diversificate si ambigue, care intretin dizarmonia si disensiunea in cadrul cuplului. Practic, traversam o perioada de dezordine a rolurilor masculin si feminin, si nu se stie cat va mai dura pana cand vor aparea doua modele de comportament acceptate de ambele sexe si puse in practica fara frustrari si nemultumiri interioare.
Parinti si copii
Statutul de parinte este unul dintre cei mai bun profesori pentru a invata ce sunt generozitatea, altruismul, devotamentul, menirea, compasiunea sau dragostea. Vietile celor mai multi dintre noi devin mai serioase si mai pline de inteles atunci cand devenim responsabili pentru altii.
Aceste valori fundamentale sunt contracarate azi de o societate orientata catre elementele “eu”, “cariera”, “realizare” sau “afacere prospera”, care deformeaza realitatea pentru a-i convinge pe tinerii parinti ca fiii si fiicele lor nu au nevoie decat ca mama si tata sa castige bani si sa fie fericiti din punct de vedere material si social. Crese, gradinite si bone sunt considerate o binecuvantare pentru libertatea individuala a adultilor.
Responsabilitatea pentru casnicie si participarea in cadrul ei, sexul conjugal si educatia si cresterea copiilor reprezinta modul in care un individ traieste nu numai pentru altii, ci si pentru viitorul altor indivizi. Aceasta atitudine este, cu siguranta, opusul egoismului, dorintei de placere sau a realizarilor si satisfactiilor imediate.
Casnicia si tinerii
In zilele noastre casnicia este vazuta de tineri ca o promisiune fragila. Ei se tem de angajamente serioase, de lunga durata pentru ca au vazut in jurul lor, la parinti sau cunoscuti, prea putine motive pentru o casatorie sau legatura de durata, pe viata. Cand parintii divorteaza sau se cearta des, cum ne putem astepta din partea tinerilor sa-si daruiasca inima cuiva, sa iubeasca serios pe cineva sau sa aiba incredere deplina intr-un partener, daca propriile lor vieti le-au fost traumatizate prin repetate pierderi ale uniunii familiei si a stabilitatii afective?
Singuri si speriati, cu nevoi, dorinte si sperante multi tineri cauta cu disperare o relatie de cuplu de proba care sa-i detensioneze emotional si sexual. Contrar sperantei lor de a-si gasi partenerul potrivit in aceasta perioada de proba, statisticile ne arata ca depresiile, anxietatea, infidelitatea si violenta in relatiile maritale sau nemaritale ating cote ridicate. Iar in timp, numarul despartirilor este in crestere, divorturile fiind socotite azi satisfactii si realizari. Din nefericire, prea multi copii se nasc in astfel de relatii fragile sau tensionate, copii care vor suferi alaturi de parintii lor din cauza pierderilor si despartirilor.
Pe vremuri, casatoria presupunea ca doi oameni intelegeau in decursul catorva ani ca cea mai de pret realizare in viata inseamna sa faci parte din ceva mai puternic decat propria persoana: familia si copiii. Astazi, casnicia inseamna sa ai pe cineva alaturi, atata timp cat te simti bine in aceasta situatie, in timp ce tu iti vezi linistit de viata ta. Aceasta este o forma pura de egoism.
Un viitor posibil
Viitorul va aduce o pluralitate de configuratii familiale, consecinta fireasca a faptului ca valorile civilizatiei contemporane sunt contradictorii si nimeni nu poate afirma cu certitudine ca un sistem de valori este cu adevarat mai bun decat altul. Mai mult, oamenilor nu le mai pasa de sistemele de valori ale altora, atata timp cat ele nu le incalca pe ale lor. Care sunt implicatiile acestui fapt?
Iata-le in opinia cercetatorilor:
1) Fiecare face ce vrea, fiecare traieste cum crede de cuviinta si optiunea lui trebuie respectata. Practic, nu mai este admis sa-ti spui parerea, pentru a incerca s-o impui ca regula generala, ca norma.
2) Transformarea individului in “celula de baza a societatii”, una dintre inovatiile cele mai frapante ale modernitatii occidentale tinde sa se generalizeze.
3) Valorizarea tolerantei, in conditiile in care agatarea rigida de propriile standarde si valori inseamna marginalizare fata de ceilalti. De aceea, toleranta este o valoare in crestere, insa nu trebuie ignorata nici ideea conform careia aceasta n-ar fi departe de indiferenta.
Partea negativa a acestor implicatii ar fi aceea ca libertatea de a face ceea ce vrei genereaza singuratate, iar independenta izoleaza si insingureaza. De aceea, dorinta adanca de autonomie tinde sa se combine, paradoxal, cu convingerea ca viata nu are sens daca nu e impartasita cu altii. Totusi, de multe ori ezitam sa ne exprimam sentimentul ca avem nevoie unul de celalalt, de teama ca daca am face-o, ne-am pierde astfel independenta.
Din aceasta perspectiva, oamenii vor renunta la imaginea dragostei ca angajament permanent fata de partener si, nemaiexistand nevoia de posesiune, data fiind egalitatea dintre sexe, vor asimila modelul dragostei neangajante, in care partenerii incearca sa gaseasca placerea impreuna. Astfel, indivizii vor cauta sa-si construiasca o “viata fericita”, vazuta ca o succesiune de situatii placute si trairi pozitive (bani, prieteni, sanatate, cariera profesionala, implinire sexuala etc.).
Desi exista riscul ca evenimentele placute (ce ne fac fericiti) sa ne ridice si pretentiile, fapt care ar insemna ca fericirea de azi sa reprezinte generatoarea nefericirii de maine, indivizii vor cauta trairile pozitive intr-o configuratie a familiei restructurate (deoarece „casatoria este o institutie depasita”), supusa permanent optiunii de dizolvare. Se poate ajunge chiar ca un numar semnificativ de membri ai societatii sa trateze casatoria mai degraba ca pe un aranjament temporar legal, decat ca pe o fagaduinta solemna, ceea ce ar schimba insasi institutia casatoriei…
.ro
Foto: sxc.hu