Coaliția PSD-PNL a votat în această săptămână reîntoarcerea SRI în actul de Justiție, prin modificarea Codului de Procedură Penală, încălcând astfel deciziile obligatorii din ultimii 7 ani ale CCR. Toți acuzatii pe baza Articolului 139 (adică inclusiv infracțiunile de corupție) vor fi obligați să aibă un avocat cu certificat ORNISS. Dacă acești acuzați nu au avocat cu ORNISS și există la dosar probe de la serviciile secrete, acești acuzați nu se vor mai putea apăra, pentru că nu pot cere declasificarea probelor. Într-o asemenea situație, acuzații ori își caută un alt avocat, care să dețină certificat ORNISS, ori renunță să se apere.
- Potrivit noului proiect, după articolul 139 se introduce un nou articol, art. 139 indice 1, cu următorul cuprins: ”Art. 139 indice 1. Înregistrările obținute din activități specifice culegerii de informații.
(1) Înregistrările rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal (…)”
- Pe de altă parte, avocații actuali care dețin certificat ORNISS se tem că pot fi intimidați de Direcția Generală de Protecție Internă (DGPI) din Ministerul de Interne, întrucât DGPI are atribuții pe linia acordării sau retragerii avizelor ORNISS.
- Deorece, consideră aceștia, cu mult mai grav este faptul că la articolul 345 Cod procedură penală, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alin. (1 indice 1) și (1 indice 2) – modificare ce va fi aplicată art. 374 C.p.p.: ”(11) În cazul în care actul de sesizare se întemeiază pe probe ce constituie informații clasificate, judecătorul de cameră preliminară solicită autorității competente, de urgență, declasificarea sau trecerea acestora la un nivel inferior de clasificare și, după caz, acordă apărătorilor părților și ai persoanei vătămate accesul la informațiile clasificate, condiționat de deținerea autorizației de acces prevăzute de lege. Dacă aceștia nu dețin autorizația de acces prevăzută de lege, iar părțile sau, după caz, persoana vătămată nu-și desemnează un alt apărător care deține autorizația prevăzută de lege, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unor avocați din oficiu care dețin această autorizație.”
Până la momentul promulgării noii legi și publicării în Monitorul Oficial, toți avocații, inclusiv cei fără ORNISS, au posibilitatea să ceară declasificarea și vizualizarea probelor. Rămâne de văzut cum se va putea lupta împotriva năravurilor sistemului de forță românesc (acel ”stat paralel”, des invocat), având în vedere faptul că procedurile DGPI, care pot retrage avizele ORNISS pentru intimidare sau pentru represalii, au fost dezvăluite într-o recentă investigație publicată de Recorder. Această investigație prezintă cazuri de angajați sau foști angajați ai Ministerului Afacerilor Interne, cărora DGPI le-a retras certificatul ORNISS (de acces la informații clasificate) fără a le explica motivele acestor decizii. În urma retragerii accesului la informații clasificate, o serie de ofițeri din MAI au fost obligați să iasă la pensie.
Unii dintre angajații MAI ”sancționați” de DGPI au apelat la mai mulți avocați, cu intenția de a da în judecată DGPI. Răspunsul avocaților a fost că ”nu se pot pune” cu DGPI. Ori așa ceva este INACCEPTABIL într-o democrație.
Prin urmare, să ne uităm puțin la Cadrul legal și cadrul organizatoric care asigură accesul la informațiile clasificate.
- dreptul la informare al cetățeanului este exprimat și prin latura sa care intră în contact cu fenomenul justiției. Așadar, dreptul la informare al acuzatului (prin persoana apărătorului său), pornind de la constatarea că informațiile clasificate au valoare probatorie în procesul penal, trebuie respectat în așa măsură, încât să fie satisfăcute exigențele dreptului la un proces echitabil.
- Dispozițiile articolului 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului stabilesc că: „orice persoană are dreptul la libertatea opiniei şi expresiei. Acest drept include libertatea de a susţine opinii fără nici o interferenţă şi de a căuta, primi şi răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace, indiferent de frontiere.” La nivel național, Constituția României consfinţeşte, prin principiul prevăzut la art. 31 alin. (1), ideea potrivit căreia dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
- Însă, exercitarea dreptului la libera informare nu trebuie să aibă ca efect vătămarea unor valori universal recunoscute şi protejate, astfel că prin dispozițiile alineatului 3 al aceluiaşi articol se stabilește o excepţie de la regula consacrată de alineatul 1. În concret, norma constituțională reține că dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.
- Aceste dispoziții sunt în consonanță cu dispozțiile art. 53, text din Constituție, care reglementează posibilitatea şi condiţiile generice în care poate avea loc restrângerea unor drepturi sau libertăţi constituţionale, enumerând, limitativ, motivele pentru care exerciţiul unui drept poate fi îngrădit: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. În acest context, România, atât prin intermediul legiuitorului, cât şi al societății civile, a fost preocupată de elaborarea unui cadru normativ care să aibă drept scop protecția informațiilor clasificate.
- potrivit Legii nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, scopul instituirii acestui cadru legislativ, este destinat prevenirii accesului neautorizat la informaţiile clasificate. Mai mult, se dorește să se identifice împrejurările, precum şi persoanele care, prin acţiunile lor, pot pune în pericol securitatea informaţiilor clasificate, să se garanteze că informaţiile clasificate sunt distribuite exclusiv persoanelor îndreptăţite, potrivit legii, să le cunoască și să asigure protecţia fizică a informaţiilor, precum şi a personalului necesar protecţiei informaţiilor clasificate.
- de observat este faptul că O.R.N.I.S.S., prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 153 din 7 noiembrie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat în domeniul securităţii informaţiilor clasificate, a preluat atribuţiile Autorităţii Naţionale de Securitate (A.N.S), instituție înființată în anul 2002 în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, pe lângă Direcția N.A.T.O. și Probleme Strategice și care a fost răspunsul prompt al României, în vederea aderării la N.A.T.O., în domeniul aplicării naționale a standardelor comune de protecție a informației conforme cu standardele N.A.T.O.
- Așadar, potrivit art. 3 din H.G. 585/2002 în domeniile de activitate anterior enumerate, ADS este aptă să stabilească structuri şi măsuri proprii privind coordonarea şi controlul activităţilor referitoare la protecţia informaţiilor secrete de stat.
- la nivel legislativ, sintagma „informații secrete de serviciu” este definită printr-o normă extrapenală (Legea nr. 182/2002) în conformitate cu H.G. nr. 781/2002 privind protecția informațiilor secrete de serviciu, text care trimite în bună măsură la regulile statuate în cuprinsul H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România. Pe de altă parte, noțiunea este protejată printr-o normă penală a cărei premisă este dată de încălcarea secretului de serviciu (de exemplu: infracțiunea de „Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu” sau nepublice reglementată de art. 304 Cod penal). Așadar, preocuparea permanentă a legiuitorului de a stabili acest cadru normativ a avut în vedere respectarea principiilor constituționale care fac trimitere la dreptul cetățeanului de a avea acces la informaţiile de interes public (inclusiv, în modalitatea de restricționare a acestui drept – excepție stabilită prin alin. (3) al art. 31 din Constituția României), dar și a interesului naţional, precum și a criteriilor și recomandărilor N.A.T.O.
- INTERESANT: (nu știm dacă mai e în vigoare acest aspect) dispozițiile art. 352 alin. 11-12, stipulează „în cazul în care informaţiile clasificate sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa solicită, de urgenţă, după caz, declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare ori permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului. Dacă autoritatea emitentă nu permite apărătorului inculpatului accesul la informaţiile clasificate, acestea nu pot servi la pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei în cauză.”
- PRIN URMARE: Accesul avocaților la informațiile clasificate care pot să facă obiectul unei proceduri judiciare penale este asigurat în baza unui protocol[5], încheiat în anul 2015, între Uniunea Națională a Barourilor din România (U.N.B.R.) și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat privind eliberarea către avocați, în vederea exercitării profesiei, a autorizațiilor de acces la informații clasificate. În concret, potrivit acestui protocol, autorizația de acces la informațiile S.S. sau S.S.I.D. se solicită și poate fi obținută prin intermediul U.N.B.R., dar avocatul urmează să fie supus în continuare verificărilor legale ale O.R.N.I.S.S., care va comunica U.N.B.R. un aviz pozitiv sau negativ. Autorizația poate fi retrasă tot de către U.N.B.R. Accesul la informațiile secrete de serviciu poate fi obținut printr-o cerere adresată U.N.B.R., fără să fie necesar avizul O.R.N.I.S.S. Autorizația poate fi retrasă de către președintele U.N.B.R.
Prin urmare, presiunea asupra avocatului, prin intermediul Certificatului ORNISS, o face DGPI sau președintele Baroului, la presiune te miri cui? Sau avocații nu știu de existența acestui protocol, sau acest protocol a fost abrogat când s-a scos SRI din circuitul (”câmpul tactic” al) Justiției? În orice caz, este interesant punctul de vedere al profesorului Radu Chiriță, expus în materialul: ”Justiția secretă e justiția abuzului”.
Pornind de la această stipulare: ”(12) După consultarea autorității competente, judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, poate refuza motivat accesul la informațiile clasificate dacă acesta ar putea conduce la periclitarea gravă a vieții sau a drepturilor fundamentale ale unei persoane sau dacă refuzul este strict necesar pentru apărarea securității naționale ori a unui alt interes public important.”, ”Judecătorul consultă autoritatea competentă???????”, se întreabă avocatul Dan Chitic, într-o postare pe contul său de Facebook.
”Ce înseamnă consultarea autorității competente de către un judecător? Cum se realizează ea? Verbal? Prin dosare galbene? Cum se desfășoară procesul de consultare și în ce se materializează? Părțile cum iau la cunoștință despre procesul de consultare, când are loc și în ce constă?”, continuă avocatul.
Apoi, judecătorul, după ce se ”consultă” cu ”autoritatea competentă” poate ”refuza motivat accesul la informațiile clasificate”? este una din întrebările care se nasc din aceste modificări.
- Poate un judecător să interzică accesul la probele din propriul dosar „dacă acesta ar putea conduce la periclitarea gravă a vieții sau a drepturilor fundamentale ale unei persoane sau dacă refuzul este strict necesar pentru apărarea securității naționale ori a unui alt interes public important”?
- Completarea ”În acest caz, informațiile clasificate nu pot servi la pronunțarea unei soluții de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei în cauză.” este inutilă, pur formală, căci convingerea judecătorului este formată deja pe baza ”informațiilor clasificate” cu care a intrat în contact, dar și ca urmare a procesului de ”consultare a autorității competente”, avertizează Dan Chitic.
- ”Da, revine perioada cătușelor și a pușcăriei obligatorii! Doar că acum lupta nu se va mai da cu marea corupție… ci cu dezinformarea, cu cei care vor emite idei dușmănoase Sistemului, cu putiniștii, cu persoanele care ies din rând… care vor continua să fie „indisciplinate”, avertizează avocatul.
Și profesorul Radu Chiriță apreciază modificările drept ”o aberaţie.”
”În loc să ne depărtăm de 50 de ani de securitate, ne tragem pe aţă tot timpul înapoi. Într-un dosar penal, probele nu pot fi secrete. Justiţia e publică, iar cea penală cu atât mai mult. Justiţia secretă este justiţia abuzului, a celei făcute după draperii. Nu pot decât să sper că modificarea aceasta nu va intra în vigoare.”, a declarat profesorul Chiriță pentru QMagazine.
De altfel și CJUE, prin HOTĂRÂREA din 11 ianuarie 2022 în Cauza Corneschi împotriva României, s-a pronunțat foarte clar împotriva folosirii abuzive a retragerii Certificatului ORNISS:
”În unanimitate, CURTEA
1. declară cererea admisibilă;
2. hotărăşte că a fost încălcat art. 6 din Convenţie;
3. hotărăşte(a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:
(i) 6 000 EUR (şase mii de euro) cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
(ii) 2 700 EUR (două mii şapte sute de euro) pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit;
(b) că, de la expirarea termenului de trei luni sus-menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată anuală egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale;
4. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 11 ianuarie 2022, în temeiul art. 77 § 2 şi § 3 din Regulamentul Curţii.”
Practic statul român a fost condamnat pentru că a retras, în mod abuziv, cerificarea ORNISS unui ofițer judiciar cu scopul de a-l pedepsi și a-l trece în rezervă.
Deci există căi de atac împotriva abuzului statului – în fond, de aceea facem parte din Uniunea Europeană. Nasol este că toate aceste reparații se fac pe sănătatea, banii și timpul celui abuzat, iar abuzatorul rămâne anonim, fără să-și ia în bot, după cum ar merita, cuvenita pedeapsă pentru abuz!
Prin urmare, teoretic:
– îngrijorarea manifestată de către avocați este reală
– dar decizia luată de către politicieni este constituțională, motivat legal
– în plus, în caz de abuz, poate fi atacată la CJUE,
– care deja a tranșat problema și a obligat statul român să ia măsuri
– în plus la CJUE se judecă după precedente, nu după cum vrea mușchiul judecătorului român ”suveran” în sala sa de judecată (poate ar treui reglementat acest abuz de interpretare juridică și trecut la o practică de judecată care să se bazeze pe precedente).
Practic suntem între ciocan și nicovală.