Un gest de eleganţă din partea lui Liviu Alexa îmi dă ocazia de a mă adresa clujenilor.
De mai bine de doi ani mă străduiesc vă reprezint cât mai bine în Consiliul naţional al audiovizualului – C.N.A.. Este adevărat, îi reprezint în C.N.A. pe toţi românii – interesul public – dar sunt clujean. Aşa că simt o responsabilitate specială faţă de dumneavoastră.
În această primă audinţă, să-i spun aşa, pe care simt că mi-o acordaţi, nu voi aborda teme complicate şi nu vă voi obosi cu analize care ţin de activitatea Consiliului. Doresc, însă, să vă spun care sunt problemele care mă preocupă, care sunt proiectele pe care le am şi câte dintre acestea au ajuns din vorbe, fapte. Mai important, doresc să deschid un canal de comunicare directă cu dumneavoastră, să pot primi mai uşor opiniile voastre, cerinţele voastre, problemele voastre.
Aşadar, în calitate de membru al C.N.A., garant al interesului public, mă interesează, în principal, activitatea din spaţiul audiovizual – televiziuni, radiouri, companii de cablu. Modul în care acestea relaţionează cu publicul, modul în care acestea înţeleg să vă informeze corect, modul în care acestea aleg să vă respecte, respectând la rândul lor valori ca protecţia minorului sau a demnităţii umane.
Sunt mulţi formatori de opinie care susţin că “televiziunea nu este obligată să facă educaţie”. Aprob parţial. Da, nu trebuie să facă educaţie. Nu toate. Există posturi – puţine, din păcate – care sunt axate pe teme de cultură. Dar afirmaţia de mai înainte nu înseamnă că televiziunile sunt libere să promoveze INcultura, obscenitatea, sau non-valorile.
Democraţia ţării noastre este tânără. Şi este de prea multe ori înţeleasă într-un mod eronat, de genul “sunt liber să fac ce vreau”. În contextul audiovizual, această libertate se transformă în injurii, acuzaţii nefondate, atacuri la persoană, răfuieli în platouri sau chiar reglări de conturi între televiziuni. Cel mai grav este că toate acestea se constituie în exemple negative pe care, vrem-nu-vrem, le livrăm copiilor noştri. Tot ce înţeleg ei din aceste comportamente publice este că moravul uşor aduce bani, şmecheria unor politicieni îţi propteşte la poartă un bolid de sute de mii de euro, că nu-i nevoie de carte dacă ai în buzunar bancnota potrivită. Şcoala este un moft, patriotismul este o tâmpenie, respectul pentru familie este can-can, statul este o zonă de îmbogăţire rapidă prin furt fără pedeapsă, „sărut mâna mamă” – „sărut mâna tată” se înlocuiesc rapid cu un „hai sictir”. Atât înţeleg unele televiziuni să ofere publicului lor. Mă veţi întreba „dar de ce CNA nu s-a îngrijit de aceste probleme?”. Pentru că a preferat să ofere protecţie politică unor anumite posturi de televiziune. Vă promit că în următorul editorial voi detalia. Trebuie să cunoaşteţi şi aceste aspecte!
Dincolo de aceste aspecte vizibile, problema radiourilor şi a televiziunilor locale este una ignorată atât de CNA cât şi de Parlament. Abia dacă mai răzbesc unele posturi să trăiască de la o lună la alta, secerate fiind de posturile grupate în mari reţele naţionale. La nivel local este nevoie de încurajarea presei, de susţinerea acesteia în favoarea publicului, nu aruncarea ei în braţele unor politicieni sau, dacă acest lucru nu reuşeşte, aruncarea lor în insolvenţă. Şi acest subiect il voi detalia, cu atât mai mult cu cât Clujul este un centru social-economic important, vitregit de o presă echilibrată şi puternică. Adaug cultura clujeană, aproape uitată de posturile de radio şi televiziune. Iar acest fenomen nu se întâmplă pentru că, voit, cultura este marginalizată. Se întâmplă pentru că nu se înţelege pe deplin de ce este necesar ca presa să fie susţinută pentru ca, la rându-i, să susţină cultura.
Este nevoie de o presă independentă. Această valoare fundamentală a unui stat de drept se referă în primul rând la asigurarea unui cadru care să dea posibilitatea presei să aibă acces la surse de finanţare transparente, la un mediu concurenţial corect, la măsuri fiscale încurajatoare. Atâta timp cât posturile de radio şi de televiziune aşteaptă lunar – după caz – valiza sau punga cu bani de la persoane mai mult sau mai puţin implicate în jocuri politice, să nu vă aşteptaţi la corectitudine.
Sunt convins că sunteţi deranjaţi de extrem de multe atitudini pe care le primiţi frontal din spaţiul audiovizual. Le vad şi eu. Le aud şi mă deranjează. Există soluţii, dar trebuie îmbunătăţite.
Redacţia care, gentil, îmi oferă prilejul de a vă transmite aceste cuvinte, cred, nu ar fi deranjată să primească din partea dumneavoastră replici de orice fel la acest text.
Vă asigur de un lucru: vă voi spune cu precizie ce se întâmplă în CNA şi voi duce în Consiliu doleanţele voastre. Aşa îmi cere legea. Aşa fac.