Pentru toti cei pe care Gigi Becali i-a persiflat cu bancnote de 500 de euro cand se inalta Iisus, eu l-as fi condamnat la zece ani de inchisoare. Pentru toti cei care sunt “pizde pe partea economica”, pentru toti “poponarii de la Dinamo”, carora si-a cerut scuze ulterior, un alt roman l-ar fi condamnat la sapte ani de inchisoare. Pentru toti tiganii si ungurii care “trebuie sa moara”, Petrica Lacatus de la Pata Rat si Emoke Denes din Targu-Mures l-ar fi condamnat la inca patru ani cu executare. Pentru toate bisericile construite in slava lui Dumnezeu cu banii facuti din smenuri, pentru toate astea, noi, romanii, i-am fi dat demult o sentinta.
Dar ar fi fost nedrept ca noi, romanii, si nu un judecator, sa il codamnam pe Becali.
Astazi a fost multa ura si multa speranta in Romania. Multi romani au ramas doar cu ura. E doar un pahar cu apa rece in mijlocul desertului ca Gigi a platit (doar) pentru un schimb de terenuri cand alti opt au scapat de la parnaie.
Dupa ce la amiaza Justitia si-a sters ochelarii Ray Ban de flegmele impresarilor din Pipera, macar spre seara, cand lucrurile s-au racorit, a ales corect.
In conditiile in care, dupa ziua de astazi, reiese ca Borcica si Coposel sunt mai tari ca Nastase, mi-e foarte clar ca e departe acea zi care sa ii faca pe Romani sa repete un 22 Decembrie.
Nota redactiei: titlu parafrazat dupa Mihai Hossu
